October 21, 2013
Zâmbet de toamnă într-o cafenea
– Povestea lui Andrei și a Cristinei –
Fiecare anotimp are un anumit temperament, mai liniștit, mai cald sau, de ce nu, mai răcoros și pretențios – cum ar fi toamna. Pretențios și totodată spectaculos sau artistic mai ales prin felul în care toamna se manifestă… Frunzele dansând în zbor când se desprind din copaci pentru a se așeza comod și armonios, ca la o expoziție de obiecte culturale variate, pe pământ, borduri, străzi, acoperișurile caselor și magazinelor, în curtea școlii, pe pietriș sau nisip în parcuri bucurând astfel ochii omului prin culorile acestora – galben, roșu, uneori verde, portocaliu, arămiu, ruginiu…
Da, toamna poate fi considerată spectacolul liniștit și strălucit al fiecărui an.
Un astfel de anotimp desăvârșit te duce cu gândul la aer proaspăt, viață echilibrată, plimbare, muncă, mișcare și în același timp liniște, simplitate… Iar toate aceste percepții și senzații vibrante laolaltă dau naștere, de multe ori, zâmbetului pe care fiecare dintre noi îl are când conștientizează că toamna este prezentă.
Sursă foto: acrisdesign.com
Ce se mai întâmplă toamna? Apar poveștile de iubire unde fiecare își joacă rolul în funcție de situație: Un fiu se întoarce acasă la părinți după o lungă călătorie și astfel poate mânca, discuta și simți bine alături de cei dragi, doi prieteni se ajută unul pe celălalt pentru a trăi corect și frumos, o soție finuță, discretă, calmă și cu bun simț își îngrijește soțul și el la rândul lui face acest lucru pentru ea, o bunică și un bunic le povestesc nepoților lor despre tinerețe, o mamă își sună constant copiii pentru a se asigura că aceștia sunt bine, un tată glumește, de asemenea, cu năzbătiile dragi din viața lui, un tânăr încearcă să muncească mult, frații se ajută între ei, câțiva profesori se implică în dezvoltarea unor proiecte de perspectivă pentru liceeni, o domnișoară devine brusc pasionată de balet, iar multe alte povești pot fi menționate…
Ce se întâmplă însă când pur și simplu te îndrăgostești în apropierea sosirii toamnei? Există magie? Suspans? Frumusețe, adrenalină, iubire? Apare misterul și totodată nostalgia din filmul Sweet November? Chiar există începuturi fericite prin care simți, fără îndoială, că două persoane vor porni într-o călătorie de neuitat în toată această viață? În locurile cele mai simple poți întâlni acea persoană? Să vedem…
– Da, plec acum. Vreau neapărat să beau o cafea și să mănânc o clătită. Promit că te sun mai încolo.
– Bine, sună-mă. Dar să nu uiți să-mi trimiți pozele de la eveniment. De abia aștept să mă uit peste ele. Ce frumos a fost la ziua lui Virgil. Frate, așa rămâne, îmi trimiți tu pozele. Cu mama ai vorbit? Cu tata? Totul e bine?
– Nu prea mai pot să stau mult la telefon, Adriane. Da… Am vorbit. Îți spun mai târziu despre ce e vorba. De fapt o să trec mâine pe la tine acasă și am să-ți spun mai multe.
– Foarte bine, bro’. Ne vedem, Andrei. Salut!
– Salut, Adriane.
Andrei tocmai se grăbea să iasă de la un film recomandat de colegii lui de serviciu. La jumătatea filmului i s-a făcut brusc poftă de o cafea și ceva dulce. Și-a propus astfel ca imediat ce iese din cinematograf, să fugă spre cea mai apropiată cafenea. În tot acest timp, fratele său, Adrian, venind de la facultate, tocmai primise un pliant informativ, un flyer, de la un puști blond, de vreo 16 ani, ce împărțea astfel de materiale în apropierea unui complex proaspăt deschis ce avea și jocuri pentru copii, evenimente, restaurante etc.
Adrian, la câteva minute după ce a primit respectivul pliant, la sunat pe fratele său Andrei pentru a-i reaminti că trebuie să-i transmită pozele de la aniversarea unei cunoștințe comune, iar conversația dintre cei doi a fost descrisă mai sus. După ce a terminat de vorbit cu fratele său, Adrian dorea să arunce pliantul într-un coș de gunoi dar nu a găsit niciunul în drumul lui de peste 1 km. Ce s-a întâmplat mai departe? Aflăm în câteva momente…
– Alo? Da, Andrei, spune? Mai vrei ceva?
– Da. Ajută-mă și pe mine, te rog. Am ieșit de la cinematograf și caut o cafenea dar nu găsesc niciuna. Îmi recomanzi ceva?
– Pffu… Frate, nu știu. Stai așa, așteaptă un moment. Cum a fost filmul?
– Nu mi-a plăcut. Se vede de ce nu prea sunt pe aceeași lungime de undă cu colegii mei , îmi displac filmele pe care mi le recomandă!
– Bine, simandicosule… Fii atent, tocmai ce am citit pe un flyer pe care l-am primit acum vreo 20–30 de minute că în complexul ce tocmai s-a deschis pe lângă principala stație de autobuz din orașul nostru, există și o cafenea interesantă… Se numește Autumn. Eu cred că trebuie să te duci. Este sfârșit de Octombrie, este puțin frig și, mai mult, este la 25 de minute de cinematograful la care ai fost tu. Dacă vrei, vin cu tine, dar aș prefera să ajung acasă deoarece trebuie să fac curățenie. Ce este la mine în cameră… Doar noi băieții știm.
– Bine, Adrian. Stai liniștit. Mă duc singur, nu-i problemă. Ne vedem mâine, acasă.
– Așa facem. Pa pa, ne auzim!
Și Andrei se îndreptă imediat către cafeneaua Autumn din noul complex…
Sursă foto: soche.deviantart.com
– Cu ce v-aș putea servi?
– O cafea, vă rog, și două clătite cu ciocolată și alune.
– Altceva?
– Decomandată, atât.
– Cum să fie cafeaua?
– Cu lapte. Să-mi aduceți, dacă sunteți amabilă, și un pliculeț de zahăr.
– Bineînțeles. Revin în aproximativ 5 minute.
– Mulțumesc!
– Bună ziua, dvs. ce doriți? Lângă Andrei, la 2-3 metri distanță de masa sa, se afla o domnișoară firavă dar foarte vioaie…
– O cafea fără zahăr ar fi minunat! În plus, să-mi aduceți și un croissant cu ciocolată!
– Revin în aproximativ 5 minute cu cafeaua și croissant-ul!
– Vă mulțumesc frumos! De abia aștept!
– Ihm, foarte bine!
Cum i-a auzit vocea sigură și foarte feminină, chiar dacă politicos ar fi fost să nu întoarcă brusc capul și să o privească fix, Andrei chiar asta a făcut. A privit-o pe domnișoară timp de câteva secunde cât aceasta a discutat cu chelnerița. Când a întors capul către tânăr (probabil că domnișoara a sesizat mișcarea capului lui Andrei) băiatul nu și-a mișcat capul și pur și simplu a schimbat direcția privirii sale. Unde se uita… Ei bine… În colțul tavanului unde nu era nimic. Fata s-a întors și ea să se uite în tavan pentru a vedea ce este așa de fascinant acolo, atunci Andrei i-a privit gâtul, părul… Fata neobservând nimic interesant în colțul tavanului s-a uitat din nou la Andrei pentru a fi sigură că și el se uită tot la tavan… După care s-a întrebat în sinea ei ce văd bărbații interesant la un colț de tavan? Poate o fi arhitect?
În tot acest timp, Adrian medita:
Să intru în discuție cu ea? De ce subiect să mă agăț? Cum îi pot vorbi? Până vine chelnerița trebuie să găsesc ceva! Urgent! E atât de drăguță!
Nu a durat mult și chelnerița și-a făcut apariția. A adus cafeaua și clătitele lui Andrei, după care, foarte rapid, a onorat și comanda fetei.
După ce chelnerița a plecat să preia alte comenzi, Andrei a găsit o idee pentru a intra în discuție cu frumoasa fată. Aparenta problemă era că în zona lor, la mesele apropiate, erau mai multe persoane, printre care un cuplu, un om mai în vârstă, o altă tânără și Andrei simțea că ceilalți s-ar fi uitat la el în timp ce ar fi încercat să abordeze fata. Totuși, cu inima bătându-i destul de puternic, a spart gheața, afirmând:
– Bună!
– Bună…
– Am o întrebare
– Îmm…. Da… Spune… Fata era puțin nedumerită. Ce-i drept, nu știa ce se întâmplă…
– Ai ales croissante cu ciocolată ca să compensezi lipsa zahărului din cafea?
– Da! Am impresia că dacă îmi comand cafea cu zahăr și mănânc și croissante cu ciocolată atunci este prea mult dulce și mi se poate face rău.
– Dar de ce nu ai comandat cafea cu zahăr și pâine prăjită simplă sau cu unt. Este o gustare sănătoasă și care îți dă energie. Energie de care, văd, că oricum nu duci lipsă.
– Da, parcă am mai încercat cafea cu pâine prăjită… Este o sugesti bună. Crezi să sunt energică? De unde asta?
– Păi te-am auzit cum ai comandat… Foarte veselă și plină de viață.
– Mulțumesc!
– Cu plăcere. Mă pot așeza pe scaunul liber de la masa ta? Dacă tot luăm amândoi o gustare, propun să facem acest lucru împreună.
– Da, te rog!
– Mulțumesc, domnișoara…?
– Mă cheamă Cristina. Nu se poate, cafeaua asta este chiar foarte bună!
– Da, este o cafenea nouă într-un complex nou și poate încearcă să ofere cele mai bune servicii și produse
– Posibil, ai dreptate. Scuză-mă, ție cum îți zice?
– Andrei mă numesc.
– Ia spune, Andrei, de ce priveai atât de curios tavanul, mai devreme?
– Ahhh… Voiam să văd cum a fost construit… Având în vedere că e un local nou…
– Să înțeleg că îți este frică să nu cadă tavanul peste tine?
– Ha! Nu neapărat, nu
– Glumeam. Ești în pauză de masă, nu?
– De fapt nu, tocmai am fost la un film, nu prea mi-a plăcut și… Mai mult, în timpul vizionării acestuia mi s-a făcut foame…
– Deci filmul ți-a stors atât de mult energia din tine încât ți s-a făcut foame?
– Nu mi-a stors energia, ci creierii…
– Ha, HaaaHaaHa! O să-ți recomand eu câteva filme bune atunci!
– Eu propun să mergem amândoi la unul, nu prea am încredere în recomandările străinilor!
– Dar ai încredere să mergi cu un străin la un film? 1-0 pentru Cristina… Aparent. Să vedem ce spune Andrei…
– Nu. Dar cel puțin așa pot să mă asigur că o să-i spun în față de ce nu mi-a plăcut filmul. 1-1 acum? Posibil
– Ce te face să crezi că o fată care îți recomandă un film nu o să vrea să-i spui în față cum ți s-a părut acesta?
– Se poate scuza că nu are timp pentru așa ceva…
– Așadar, domnișoarele din viața ta se scuză că nu au timp să vină la întâlnire cu tine? Le sperii chiar așa?
– Da, se sperie ușor, fug de un bărbat sincer și sigur pe el.
– Uuuu… Ce autodescriere interesantă. Cum ai ajuns să te descrii astfel?
– Nu este o descriere, este un lucru cert, clar, existent de când m-am născut.
– Ții minte momentul nașterii tale?
– Nu îl țin mine, îl simt.
– Atunci, tocmai pentru că ai simțurile dezvoltate, îți recomand un film psihologic despre puterea senzațiilor și percepțiilor în viața omului.
– Sună interesant! Dar sigur o să uit denumirea filmului. Nu ai vrea să-mi dai un mesaj cu numele lui?
– Ce drăguț! Îmi place cum mi-ai cerut numărul de telefon. Spune… La ce număr îți dau mesaj?
Andrei specifică numărul său de telefon. Fata i-a trimis mesaj…
– Cristina?
– Da, Andrei?
– Mă bucur mult că te-am întâlnit! Tu ești în pauză?
– Da. Trebuie să ajung la serviciu cât mai curând!
– Ar fi bine pentru tine dacă te-aș conduce către serviciu?
– Nu. Sună-mă, vorbim, și poate vedem filmul împreună? Ce părere ai?
– Accept.
– Hai să plătim nota și să plecăm.
Andrei a condus-o pe Cristina până în stația de autobuz. Cei doi mergeau în două direcții diferite. Andrei a așteptat alături de domnișoară până când autobuzul acesteia a sosit. S-au salutat, Andrei chiar a sărutat mâna (un gest clasic și drăguț) Cristinei în semn de respect și apreciere… Apreciere implicit pentru faptul că s-au cunoscut.
Ce a urmat? Andrei a ieșit cu Cristina la film, s-au plimbat, au zâmbit. În prezent, Andrei o conduce în fiecare miercuri pe frumoasa domnișoara către biroul ei (doar atunci îi permite timpul) iar sâmbăta și duminica s-au decis să discute pentru a se organiza financiar și social astfel încât să poată da viață casei pe care amândoi și-o doresc…
Andrei vrea ca în casă să aibă sală de sport și un birou doar pentru el, privat, iar Cristina vrea să aibă salon de coafură și o bibliotecă plină cu cărți din toate domeniile.
Succes celor doi îndrăgostiți!
Autor: Mihai Silviu Botezatu
7 Days of Trust
Today is The Most Important Day of Your Life!
Sursă foto: https://www.google.ro/search?q=beautiful+autumn
10 Comments
7 Days of Trust 
