În Fugă După Dragoste

 

Promo, din conținutul nuvelei:

Multumesc domnule Paul pentru discursul încurajator. Însă am în minte ceva. Haideți să o căutăm pe domnișoara pe care ați pierdut-o acum ceva timp. Au trecut doar 55 de ani. Cred că este tot frumoasă și vă așteaptă să o invitați la o înghețată.

 

Știi că sunt milioane de cupluri care se țin de mână? Dar câte cupluri respiră prin acel ținut de mână? Pe scurt, mâinile nostre dansau și se iubeau fără ca noi să sțim….

 

 

 

Era 23 septembrie 2014, o zi de vară mai călduroasă chiar decât începutul lui august, atunci am decis să mă relaxez puțin la Calif, o bucătărie turcească savuroasă din centrul vechi al Bucureștiului. Ce căutam exact la Calif? Aflăm puțin mai târziu.

Lucrând ca fotograf, în dimineața respectivei zile am avut un program de lucru de la 09:00 la 12:00, o ședință foto în studiourile unui hotel de lux pentru promovarea unui parfum ce urmează a fi lansat în noiembrie 2014 de către o nouă companie cu capital franțuzesc – englezesc – românesc, parfumul fiind denumit WAY (Whispers Around You), care se va adresa în primul an (noiembrie 2014-noiembrie 2015) doar damelor. Tematica ședinței foto era destul de simplă, și anume ca WAY să fie perceput de public ca un parfum ce te ajută să te remarci și să te simți bine în propria ta piele atât la un concert (Street & Live WAY), la o ședință de afaceri (Business WAY), la evenimente speciale (Special WAY) cât și la întâlnirile romantice (Gentle WAY).

In fuga dupa dragoste

Așadar, vorbim despre patru arome, patru miresme WAY dedicate tinerelor sexy, domnișoarelor și doamnelor business, fetelor hipnotizate de concerte și petreceri (un fel de hard rock chicks sau party girls) cât și zăpăcitelor simpatice care doresc neapărat să se căsătorească din cauza faptului că au impresia că timpul nu lucrează în favoarea lor și în curând vor rămâne singure – multe dintre acestea fiind îndrăgostite de dorința lor de a se îndrăgosti, numai astfel putându-se explica graba cu care anumite demoazele vor să se așeze la casa lor, chiar dacă partenerul pe care îl au nu corespunde în totalitate cu dorințele lor. Dar până, la urmă, din păcate, și la ședințele de terapie se sugerează de către terapeut că atunci când sunt nemulțumiri în cuplu, acestea există din prea mult egoism existent la unul dintre parteneri (asta este o mare vrăjeală, pe scurt), și astfel cuplurile tot încearcă să se zbată să rămână împreună, înșelându-se reciproc din toate punctele de vedere ca și cum ar schimba șoșete.

Dar și terapeuții trebuie să mănânce, nu? Cum ar fi ca un terapeut să-i spună unei paciente: Te grăbești pentru că te căsătorești. Mai bine implică-te în vreo 40 de aventuri, cunoaște-te bine (pentru că acum tu te cunoști prin baza culturii și tradiției impuse de alții) și apoi decide când vrei să te căsătorești – dacă vrei. Spune-i asta și partenerului tău.

Terapeutul însă nu riscă să-și piardă clientela, și o va ține pe biata fată în 30 de ședințe din care va ieși și mai derutată decât era și cu banii luați.

Sinceritatea e cea mai bună metodă în viață fii sincer cu partenerul tău și nu mai ai nevoie de terapie. Dacă chiar este partenerul pe care ți-l dorești, atunci nu ar trebuie să-ți fie jenă să fii tu însuți – cu tot ceea ce implică dorințe, responsabilități, valori, principii, fantezii, nebunii frumoase și tot așa. Într-un cuplu, anumite fantezii sau nebunii sunt percepute ca fiind perversități și de aceea nu sunt exprimate. Scoate cuvântul ăsta din vocabular. Asta am învățat ca fotograf – nu există perversitate ci doar fantezie și frumusețe. Și nu a trebuit să mă duc la terapeut pentru a afla asta. De multe ori comoditatea și nu nevoia conduce o persoană către terapie.

Anumiți terapeuți (prea mulți) spun spre exemplu că o persoană își înșeală partenerul pentru că și-a amintit de o relație ce i-a fost interzisă în copilărie și acum există posibilitatea să înlăture acea barieră.

Este o prostie acest raționament? Desigur că este. Spre exemplu un bărbat este atras de mai multe femei. Dacă are oportunitatea să savureze o noapte delicioasă cu una dintre acestea o va face pentru că este atras, nu pentru că a avut un conflict în copilărie… Asta ar fi ciudat chiar. Apare elementul de noutate – persoană diferită. Oricât ar părea de dur, așa cum o persoană savurează un ecler dar este topită și după o amandină, astfel încercându-le pe amândouă, așa se întâmplă de multe ori și în aventuri.

Dar dacă nu ar fi creat un puzzle, terapeutul cum și-ar vinde ședința de terapie? Nu ar putea.

Astfel, folosindu-se de multe contexte sociale favorabile pentru o super vânzare a parfumului WAY, investitorii francezi, englezi și români au segmentat foarte bine piața, adresându-se principalelor grupuri vulnerabile, dacă putem spune astfel. Este clar precum soarele ce răsăre în fiecare zi, că WAY se va vinde ca pâinea caldă, prețul pentru fiecare linie în parte este același, și anume 58,5 de lei. Prețul este astfel calculat încât să nu se stimuleze o competiție prea mare între linii – spre exemplu dacă linia Business ar fi mai scumpă decât linia Special, se prea poate ca doar cea Special să aibă vânzări uriașe. Prin asigurarea aceluiași preț la toate liniile, este clar că vânzările vor avea o balanță, iar investitorii își vor amortiza investiția cât mai bine, având un profit bun pe toate liniile.

Am uitat să mă prezint. Eu sunt Bogdan. Am 29 de ani, din Iași, recent mutat în București. Prietena m-a părăsit pentru că am înșelat-o cu două party girls, două nimfe de 19 ani, după o ședință foto fashion sport care, ușor, ușor, în timpul desfășurării acesteia, s-a transformat în ședință mini fashion sport. Așadar, preludiul în timpul ședinței, haosul savuros după ședință. Am mai făcut apoi cu cele două domnișoare încă o ședință, dar dimineața, când ne-am trezit. Atunci a fost o ședință… Mai bine mă opresc.

I-am spus prietenei mele ce am făcut. Mi-a zis să mă duc la… Știți voi unde, împreună cu aparatul meu de fotografiat și destrăbălatele mele. În mintea mea îi mulțumeam că le-a inclus și pe cele două nimfe să mă însoțească acolo unde mă trimisese…

Ca studii, am terminat facultatea de turism și am lucrat ca agent call center în turism, fotograf la evenimente etc. Am început să iubesc fotografia după ce o colegă de facultate dorea să fotografiem orice făceam împreaună. Fie că eram la un seminar, într-un parc, la un concert și tot așa, tot filma și fotografia arătându-mi apoi operele ei. De la ea cred că am moștenit pasiunea.

Cum arăt? Poate că vă întrebați. Am părul lung, barbă, 1,79 înălțime, bărbia rotundă, nasul drept, ochii mari și negri, pe scurt, arăt precum un grec – sau cel puțin așa îmi spune fosta prietena – folosesc timpul prezent deoarece după despărțirea noastră, fosta mi-a spus că și ea m-a înșelat mai demult și că ar fi bine să vorbim. De atunci, chiar dacă nu suntem împreună, avem aventuri mai mereu. I se pare incitant că suntem atât de sinceri unul cu celălalt și în același timp mă dojenește țipând la mine că am ținut în brațe două fete de 19 ani. Nu vrea un viitor cu mine, vrea doar să ne îmbrățisăm în pat – iar acest lucru merge spectaculos de bine, artificiile din trupurile noastre explodând mai spectaculos ca la întâmpinarea noului an.

Revenind la ședința foto din 23 septembrie de la hotel, aceasta s-a desfășurat în holul super luxos al acestuia, scaune roșii și pereți albi, mediul perfect pentru foto. Pe unul dintre scaune, una dintre domnișoare la un moment dat s-a așezat ușor, în timp ce bea un pahar cu whisky, iar eu am prins exact momentul când ducea paharul la gură și își îndrepta brațul drept delicat către brațul drept alt fotoliului. O fotografie super!

După ședință, evident că exista un erotism în aer, fetele rădeau, băuturile erau la discreție, totul era fascinant. Tocmai când să-mi strâng instrumentele de lucru și să cobor la recepția hotelului pentru câteva chestiuni administrative, un domn vine la mine pe holul unde eram situat, gentil mă atinge pe spate și îmi spune dacă am 2 minute. Domnule avea în jur de 70 de ani (mi-a spus mai târziu că avea 79 de ani).

– Bună ziua. Ce s-a întâmplat?

– Bună ziua, tinere. Am văzut că ai un aparat de fotografiat. Poți merge cu mine până în centrul vechi? Vreau să faci câteva fotografii pentru mine. Te plătesc, uite, îți dau 100 de lei. E bine?

– Bine. Mergeți cu mine puțin la recepție deoarece am puțină treabă și apoi mergem în centrul vechi.

– Salutare, domnișoară. Aș vrea să îi comunicați domnului Horia (investitorul român din WAY) că ședința foto s-a terminat și că voi pleca urmând să-i transmit materialele video peste două zile.

– Desigur domnule Bogdan. O să-i transmit. Cum v-ați simțit la noi în hotel? Ati dori să completați un chestionar prin care puteți să ne transmiteți părerea dvs. despre condițiile pe care vi le oferim?

– Am stat doar 2 ore și un pic… Nu am apucat să dorm aici. Nu am putut să-mi fac o impresie, mai ales despre cameră, paturi, condiții. Ar trebuie cel puțin să dorm o noapte.

– Sigur, vă așteptăm pe la noi.

– Eu aș vrea să mă aștepti la tine, nu la noi.

În acest moment a început flirtul dintre mine și recepționistă. Care a fost rezultatul? Să vedem.

– Mă scuzați, nu cred că am înțeles bine. De fapt…

– Știu, am întrerupt-o puțin, tocmai de aceea mă gândeam că ne putem plimba împreună diseară în jurul hotelului, am văzut că este o zonă drăguță aici. Astfel o să-ți explic ce nu ai înțeles.

Fata zâmbi.

– Vă mulțumesc pentru invitație. Nu pot face asta, dar vă mai așteptăm la hotelul nostru. Uitați, aici este cartea de vizită a hotelului.

– Mulțumesc…

Am luat cartea de vizită și am plecat dezamăgit…

– Uită-te pe spatele cărții de vizită, îmi spune domnul alături de care mă îndreptam spre centrul vechi.

– Upss…. eeeee…. mi-a lăsat numărul ei de telefon!

– Da, continuă domnul, erau câțiva clienți în spate care au observat discuția voastră și fata a vrut să fie discretă.

– Super, cred că diseară totuși o să încerc să văd cum este o noapte la hotel și împreună cu fata o să completăm chestionarul de satisfacție despre care vorbea domnișoara.

– Domnul zâmbi și spuse: O să vină o vreme când o să te îndrăgostești definitiv și iremediabil. O singură fată pentru inima și mintea ta, iar tu pentru ea la fel. O să vezi. De fapt, de asta ne și îndreptăm spre centrul vechi.

– Adică, am concluzionat eu puțin suprins, m-ați invitat să merg cu dvs.ca să seducem fete?

– Nu, deloc. Vreau să faci cel puțin o poză unui loc unde acum 55 de ani, la vârsta de 24 de ani, mi-am întâlnit dragostea și ne-am ținut de mână, fata dăruindu-mi astfel cea mai plăcută atingere pe care mi-a putut-o dărui o femeie vreodată.

– Cum, o simplă atingere de mână?

– Da. Fă te rog poza aici. Și-ți explic.

– Aici, la Calif?

– Da. Aici, acum 55 de ani era cu totul altceva, alte magazine. Frumos.

– Ok, ce s-a întâmplat? Eu tocmai ce făcusem câteva poze.

– Bogdane…

– Da domnule Paul (numele dânsului)

– Doar atunci am văzut-o. Eu avem 24 de ani, ea era puțin mai mică. Stătea unde suntem noi acum. Tocmai ce își cumpărase o înghețată. Mi-am luat inima în dinți cum se spune pentru că mâinile, privirea, delicatețea și bunul ei simț m-au condus către ea. Era o situație ca oricare alta: Un băiat fiind atras de o fată pe care o vede pe stradă. Însă nu mereu avem curajul să spunem ceea ce gândim, însă atunci, la acel moment, aveam, poate ea mi-a inspirat acel curaj.

V-ați dus la ea? Ce i-ați spus? Că arată bine? Că e tare rău?

E tare rău… Ce expresie mai e și asta? Cred că ar fi fugit de mine. I-am spus că o consider foarte drăguță și că ar trebui să ne plimbăm puțin, dacă ea dorește.

– Și?

– A acceptat, spre suprinderea mea!

– Super! Erați cool înseamnă!

– Nu eram cool, eram sincer. Probabil că a simțit că sunt interesat să vorbesc cu ea și nu doar cu trupul ei, așa cum tot vorbești tu cu trupul fetelor din câte se pare.

– 1-0 pentru dvs. domnule Paul.

– Da. Să continuăm. Neștiind despre ce să vorbim, i-am spus ce studiez și am întrebat-o și pe ea ce studiază. Mi-a spus că studia istoria și limbile străine, în special rusa, franceza și germana. Apoi mi-a spus că îi place că am mâinile reci și simple. Eu nici nu am sesizat că mă ținea de mână! Atât eram de emoționat! Iar mâinile mele numai simple nu erau, erau muncite – munceam în construcții, nu erau aranjate deloc, dar totuși ei îi plăceau.

holding-hands

Sursă foto: nypost

– Cum o chema pe domnișoară?

– Ei, mai bine să nu îi spun numele.

– De ce?

– Îmi este atât de dor de ea, încât…

– Înțeleg. Dar ce s-a întâmplat între voi? Nu sunteți împreună acum?

– Nu… Nicidecum. Îți explic imediat: În timp ce ne plimbam i-am spus ce sentimente am avut când am văzut-o, i-am spus ce vreau să fac și când, cum să arate casa mea, și ea a fost încântată că sunt muncitor, serios. Ea mi-a spus că mă place și că apreciază că am invitat-o la o plimbare.  Mi-a mai zis că un bărbat adevărat cucerește inima unei fete, așa este natural. Simțeam din ce în ce mai bine cum mă ținea de mână. Știi că sunt milioane de cupluri care se țin de mână? Dar câte cupluri respiră prin acel ținut de mână? Pe scurt, mâinile nostre dansau și se iubeau fără ca noi să sțim…

– Super tare! Am exclamat eu.

– Da. Numai că…

– Ce?

– Mi-a spus că familia ei îi aranjaze căsătoria, că este vremea măritișului și că exact în acea săptămână urma să se căsătoarească și să se mute cu soțul ei…

– Păi și de ce nu ați plecat cu ea?

– În viață, tinere, întâlnești cel mai des următoarele obstacole: Obstacole finaciare, emoționale și sociale.

– Ei, să nu-mi spuneți că din cauza banilor nu ați plecat cu domnișoara…

– Aveam ceva bani, nu era problema asta. Eram muncitor după cum ți-am zis, inteligent, frumos.

– Și acum sunteți!
– Mulțumesc frumos.

– Dificultatea a fost, continuă domnul Paul, că nu am știu ce să fac. Nu am știu cum să mă descurc. Adică am încercat,  m-am pierdut puțin, dar am încercat. I-am propus să fim împreună și că totul va fi bine. S-a uitat în ochii mei și m-a sărutat spunându-mi să vin a doua zi la ora 14:00 în același loc unde am zărit-o prima oară.

– Ați fost și…

– Am fost a doua zi și ea nu era. Am stat de la 12:00 (am venit mai devreme) și am stat în același loc până la orele 23:00. Nici urmă de ea. Ce s-a întâmplat? Habar nu am. Știi că sunt unele persoane la care te gândești în fiecare zi? Părinții spre exemplu, rudele. Dar sunt și anumite persoane pe care le vezi o zi și sunt apoi cu tine, cel puțin în minte, la fel, în fiecare zi.

– E dureros, domnule Paul!

– E real, tinere!

Ceea ce vreau să-ți spun este că în vremea mea era atât de ușor să fii cu cineva, dar atât de greu să iubești, să-ți întâlnești sufletul-pereche așa cum se spune. Căsnicii aranjate, cupluri despărțite pe motive sociale, lipsă de libertate în alegeri și tot așa. Acum tinerii pot alege, însă rareori o fac corespunzător. Se îndrăgostesc mai mult de de modă, de artiști, de trenduri, de găști, de anturaje decât să trăiască o poveste de dragoste. Pe vremea noastră nu ne era frică să spunem ce simțim chiar dacă eram constrânși în acest sens, nu existau psihologi care să ne spună cum să ne ferim de dureri și de suferințe. Însă acum, în vremurile noastre, mulți oameni, cu toată libertatea lor, se feresc mai mult ca niciodată să nu fie răniți sentimental. Ceea ce mi se pare o prostie.

– Vrei să lupți pentru dragoste? Continuă domnul Paul, atunci luptă! Poți să-ți iubești și meseria și femeia, tinere. Să nu-ți fie frică de angajament, responsabilitate și dragoste. Ai grijă de femeia ta și ea va avea grijă de tine. Riscați împreună, faceți nebunii, fiți unul pentru celălalt. Fiți voi! Trăiți!

– Multumesc domnule Paul pentru discursul încurajator. Însă am în minte ceva. Haideți să o căutăm pe domnișoara pe care ați pierdut-o acum ceva timp. Au trecut doar 55 de ani. Cred că este tot frumoasă și vă așteaptă să o invitați la o înghețată.

– Am copii. Sunt la casa mea. Și în plus unde să o caut? Nu știu cum…

– Am o idee. Soție aveți?

– Sunt divorțat. A plecat cu altul pentru că eu mă gândeam la altă persoană… mă gândeam la ea

– Incredibil. Poate și ea este divorțată acum.

– Știți cumva, am continuat eu, dacă hotelul la care ne-am întâlnit, era aici și acum 55 de ani?

– Da, era. De ce.

– Perfect! Din câte mi-ați spus, fata urma să se căsătorească în acea săptămână când v-ați întâlnit. Corect?

– Corect.

– Acum, pentru faptul că nu a venit a doua zi, este foarte probabil să fi plecat cu soțul ei mai devreme deoarece știți și dvs. cum e… În săptămâna căsătoriei orarele se decalează, lumea se panichează și tot așa. Poate soțul domnișoarei avea o treabă în altă parte și a plecat de la hotelul acesta (dacă era cazat aici). Știți cumva dacă viitorul șoț al domnișoarei era din oraș?

– Nu era. Era din Bacău.

– Super. Cu siguranță a fost cazat la hotel. Tot ceea ce trebuie să facem este să căutăm în registrele hotelului de acum 55 de ani și să vedem care sunt persoanele din Bacău ce au fost cazate la Hotel.

Am plecat apoi cu domnul Paul spre Hotel. Cu 55 de ani în urmă, pe data de 26 august, 1959, la respectivul Hotel a fost cazat un domn din Bacău pe numele său Grigore Petrescu. Era singurul bărbat din Bacău cazat la Hotel. Avea atunci vârsta de 30 de ani. Acum, în mod normal, ar trebui să aibă în jur de 85 de ani.

Frumoasa recepționistă mi-a arătat chiar și adresa din Bacău unde locuia în 1959 domnul respectiv. Așa că a doua zi, pe 24 septembrie 2014, am mers cu domnu Paul la acea adresă să întrebăm de un anumit domn Grigore Petrescu. Strada își schimbase numele (am aflat asta la primărie), dar locatarii străzii au rămas cam aceeiași – spre norocul domnului Paul.

Emoționat, domnul Paul a ajuns la ușa domnului Grigore Petrescu. Cine știe, poate acesta locuia acolo cu soția sa, și anume cu persoana de care se îndrăgostise acum 55 de ani domnul nostru Paul.

Domnul Paul a sunat la ușă și după aproximativ 3540 de secunde a deschis ușa un puști de 17-18 ani.

– Buniculeeee, te caută un domn!

Ușor, ușor, a venit spre ușă domnul Grigore Petrescu.

– Da, ce doriți?

După ce i-am expus situația domnului Petrescu (domnul Paul era prea emoționat – pe bună dreptate acum), acesta ne-a adresat o serie de întrebări ca să se asigure că nu suntem borfași și ne-a invitat apoi înăuntru la o bere.

Apoi, domnul Petrescu a început să-l țină frățește de mâna dreapta pe domnul Paul și i-a spus ușor:

– Mi-a spus despre tine exact în acea seară. De aceea m-am speriat și am luat-o cu mine la Bacău. Am vorbit cu părinții ei și i-au cam impus să vină cu mine. Ușor, ușor, cred că s-a îndrăgostit de mine. Aveam 30 de ani și eram îndrăgostit lulea de domnișoara Irina. Am greșit însă sau nu am știut ori nu am vrut să accept că nu este îndrăgostită de mine. Mi-a făcut trei copii frumoși. Poți să mă judeci și să-mi spui că ți-am furat dragostea, însă aceasta este povestea.

Apoi, domnul Paul, a zâmbit și a spus:

–  Mă bucur că îmi spui adevărul.

Desigur că domnule Petrescu a întrebat cum am ajuns la el, cum l-am găsit. Am înțeles, atât eu cât și domnul Paul, că era pur și simplu decis să se căsătoarească cu domnișoara Irina acum 55 de ani și asta a făcut. A fost impulsiv și împins oarecum de vremurile de atunci să acționeze în favoarea sa fără să se gândească la dorințele fetei.

Domnul Petrescu a spus că este încă căsătorit cu doamna Irina dar că în acea zi dânsa tocmai plecase spre București la una dintre nepoatele ei.

Ce s-a întâmplat mai departe însă?

Domnul Paul și cu mine am plecat din nou în București și ne-am dus la nepoata doamnei Irina. Am sunat la ușa apartamentului dar nimeni nu a răspuns. Noroc că luasem numărul de telefon al nepoatei de la domnul Petrescu. Am sunat, am vorbit 2 minute cu nepoata spunându-i că suntem cunoscuți ai doamnei Irina trimiși de domnul Petrescu, astfel încât, 5 minute mai târziu, într-un părculeț din apropierea blocului unde stătea nepoata doamnei Irina, eu și cu domnul Paul ne îndreptam către o doamnă în vârstă ce era alături de nepoata sa pe o bancă.

– Bun… Bu… Bună ziua, domna Irina, numele meu este Paul.

– …Cum? Paul?

– Da, Paul. Te aștept de la ora 14:00, acum este 15:30. Te superi dacă ne plimbăm 30 de minute?

Doamna Irina zâmbi în timp ce plângea…

– M-ai găsit, Paule, m-ai găsit.  Paule? Tu ești? Maria… Maria,  dânsul este… Paule, nu-mi vine să cred. În fiecare zi m-am gândit la tine.

Paul o luase de mână, doamna Irina își lăsă capul ușor pe umărul domnului Paul. Se priveau și se țineau de mână exact ca acum 55 de ani.

Probabil vă întrebați acum ce am făcut eu. Da… Da…, nepoata domanei Irina era fermecătoare. Așa că, în timp ce domnul Paul mergea braț la braț la plimbare cu doamna Irina, eu o țineam de mână pe Maria, nepoata dânsei. Ca să nu pățesc precum domnul Paul, i-am spus Mariei să-mi dea certificatul de naștere, copie după buletin, numărul fix de telefon cât și cel de mobil, numerele de telefon ale celor mai buni prieteni pe care îi are și să-mi spună… Ei bine, ce înghetață preferă!

holding-hands-young-couple

Sursă foto: Click Here

 

Autor: Mihai Silviu Botezatu

 

7 Days of Trust

Astăzi este cea mai importantă zi din viața ta!

Advertisements