Alergând împreună, respirând separat

Ce se întâmplă când alergi? Mușchii picioarelor dansează, inimia începe să fredoneze o melodie antrenantă, gândurile optimiste se grăbesc să apară, iar transpirația te însoțește mai târziu după un efort prelungit, simțind  astfel că versurile din All Night Dancing (melodie ce aparține trupei Lipps Inc) se pot referi foarte bine și la All Day Running. Asta simțea și un îndrăzneț băiat Ștefan, din București, România. Despre ce este vorba? Iată o scurtă povestire ce ne arată cât de aproape suntem uneori de dragoste, demnitate, bucurie și  reușită atunci când riscăm inteligent, alergăm pentru drepturile noastre, dăm dovadă de curaj și suntem încăpățânați să credem într-o persoană, oportunitate, poveste, clipă, viață frumoasă.

two beautiful cheetah

Sursă foto: http://www.wallpaperswala.com/cheetah/

Ștefan, un profesor de desen, proaspăt ieșit din statutul de adolescent, fan al alergării ușoare pentru întreținerea întregului corp (jogging), de statură puțin peste medie, cu un păr blond, bogat până la urechi și răsfirat ușor peste frunte, urma să se întâlneasca cu Andreea, o fată pe care îndrăznețul nostru a zărit-o în dimineața zilei de 07 iunie a anului 2009, în parcul Herăstrau, la Jogging.

Andreea, recent mutată în București, provenind din frumoasa zonă a Ardealului, și anume din orașul Sibiu,  Mitropolia Ardealului, o brunetă cu ochi căprui, micuță la înălțime și plină de grație în mișcare, preferând activitățile sportive în locul oricăror altor ocupații tocmai pentru că astfel putea fi foarte mulțumită de energia pe care corpul sublim al domnișoarei o transmitea acesteia, se decise în dimineața specificată mai sus să alerge în Herăstrău pentru a căpăta vitalitatea pe care, se pare, doar prin sport o putea obține.

Îndrăznețul Ștefan, în dimineața cu pricina, tocmai îî mulțumea cerului și pământului că plecase teafăr de la casa fostei sale prietene, de unde trebuia să-și recupereze o cămașă albă pe care o purta destul de des când preda desen la liceu, un ceas de mână și o pereche de căști cu ajutorul cărora putea asculta muzică. Băiatul de abia respira (și nu a fost nevoie să alerge pentru a ajunge în acest stadiu) deoarece fosta sa prietenă, de fiecare când îl vedea (domnișoara era asistent universitar la disciplina Fundamele Psihologiei în cadrul unei universități particulare din București), îi dădea o palmă, arunca cu sticla de apă după el, îl amenința cu pantofii ei (numărul 39) și îl agresa verbal – această agresiune avându-și sfârșitul astfel: Tâmpitule, tu cu alergatul tău! Toată ziua alergi! Cu mine când aveai de gând să te vezi? Mereu îmi spuneai că vrei să mă iei cu tine la jogging știind foarte bine că mie nu îmi place asemenea activitate, mai ales că transpirația îmi șterge tot machiajul!

Fiind fericit că și-a căpătat în special căștile și cămașa albă, preferată, îndrăznețul tânăr se duse până acasă, își depozită lucrurile prețioase și plecă către Herăstrău pentru a alerga. Dupa 5 minute de efort simți nevoia să alerge și pe o altă porțiune de teren pe care, de obicei, o evită din cauza faptului că este puțin îngustă însă, ținând cont de dimineața pe care a avut-o, a vrut să facă ceva neobișnuit.

La 20 de secunde după ce a trecut pe porțiunea de teren îngustă, Ștefan zări o brunetă, minionă, simpatică, drăgălașă, armonioasă și inima începu să-i danseze în piept. Era 09:40, 07 iunie, când Andreea trecu în viteză pe lângă profesorul de desen. Băiatul nu a avut curaj să o oprească, fiind complet suprins de efectul pe care l-a produs aceasta ochilor lui. Fiind totuși cât de cât specializat în desen și instruind zeci de liceeni pe zi dintr-un liceu apropiat parcului Herăstrău, îndrăznețul Ștefan (sau, mai bine zis, în situația în care se regăsea atunci, sfiosul Ștefan) desenă o soluție. Se gândise că o putea prinde pe Andreea din urmă ca să-i propună fetei concursul care-i veni  în minte. Luă frugal o gură de apă și porni sprintul. De abia după 2 minute a început să o zărească pe Andreea care, surprinzător, avea o rezistență de invidiat și un auz destul de bun având în vedere că se întoarse imediat la auzul pașilor grei ai lui Ștefan care loveau asfaltul, dând impresia că este fugărit de cineva (ce să faci, dragostea puternică vindecă orice oboseală, te face să câștigi orice competiție și să-ți întreci limitele și, partea frumoasă a acestor situații este că uneori întreg corpul aprobă și suportă chiar fără nicio problemă suprasolicitările fizice făcute conștient) care vrea numaidecât să-l prindă și să-l pună la pământ, ca într-un meci de wrestling unde Undertaker (wrester din WWE) apare prin suprindere și doboară adversarii prin manevra Tombstone.

Andreea, sesizând un ușor pericol (nu prea îl vedea pe Ștefan tocmai un om normal), se așeză pe o bancă verde încercând să-i facă loc “disperatului” să treacă pentru ca domnișoara să poată continua în liniște să alerge. Stupoare însă, îndrăznețul Ștefan, puțin timorat ce-i drept, i se adresă Andreei:

– Te salut, domnișoara!

– Mă bucur pentru tine, răspunse, puțin intrigată și speriată, domnișoara sportivă.

– Te-am alergat… (Ștefan își trăgea respirația imediat după ce a spus această frază nemaiputând să continue ceea ce voia să spună… Și anume: Te-am alergat deoarece vreau să te întreb ceva)

– Cum? Întrebă Andreea terifiată, vrând să se poziționeze rapid în spatele băncii, protejată fiind astfel de spătar în cazul în care băiatul ar fi comis vreo mișcare surprinzător neplăcută.

– Te-am alergat… Alex începu să tușească

– Înțeleg asta! Acum te rog să mă scuzi… Și Andreea șe așeză speriată în spatele băncii pregătită să alerge foarte rapid pentru a scăpa de Ștefan.

– Stai! Vreau să-ți propun ceva, atâta tot, nu te speria. Uite, mă distanțez de tine ca să fii în siguranță (băiatului îî reveni vocea, respira normal, pauza îl ajută așadar).

– Spune mai repede! Comandă Andreea, foarte agresivă.

– Te-am văzut acum 5 minute cum ai trecut pe lângă mine, am văzut cum alergi și ce rezistentă ai la efort și de aceea te consider un partener ideal de alergat. De mult vreau să mă întrec cu cineva care poate rezista 5 minute în alergare continuă. Eu sunt profesor de desen și alergatul mă ajută foarte mult, mă relaxez, capăt mai multă energie. Ce zici, ne întrecem, să zicem, până la statuia din partea dreapta a podului acela? (Ștefan indică cu degetul poziția exactă a podului).

– Nu știu ce să zic… De asta ai alergat așa repede? Ca să-mi propui chestia asta?

– Da. Dacă nu ai curaj te înțeleg. Eu sunt experimentat, ai văzut cât de repede pot să alerg și probabil că ești conștientă de faptul că nu ai nicio șanșă.

– Greșești!

Asta voia să audă Ștefan. Intui bine că este o fată competitivă și acum, că a căpătat puțina apreciere în ochii frumoasei minione, era sigur că nu mai putea fi respins. Cel puțin se va alege cu o întrecere în compania acestei adorabile fete. Sau, oare, se înșela? Să vedem…

– Greșești! La cât de greu respirai și la cât de dizarmonios alergai nici nu mă gândesc să vreau să mă întrec cu tine.  Mă mir că îți place să faci jogging.

Inima lui Ștefan trepida, picioarele dansau – adică se mișcau puțin nervos. Ce putea să facă? Cum să-i atragă atenția Andreei?

– Prea bine, domnișoară. Îmi pare rău să constant că sunteți o fată care judecă un om după aspectul fizic, după reacțiile corpului și, implicit, după propunerile pe care le face. Nu îmi vine să cred că nu v-ați gândit la posibilitatea faptului că poate respiram greu și alergam amuzant și nu foarte armonios datorită faptului că m-am emoționat la vederea frumuseții dumneavoastră și căutam pur și simplu un motiv pentru a putea să vă vorbesc, având astfel ocazia, așa cum, de altfel, bine am intuit, să aud și glasul foarte feminin și plăcut urechilor mele. O să alerg în continuare și scuzați-mă că v-am deranjat.

Stai puțin…

– Hey! Stai! Ștefan însă porni să alerge foarte, foarte rapid în direcția podului pe care l-a indicat mai devreme.

Andreea, neavând altă alternativă, începu să alerge după îndrăznețul profesor și, când ajunse în dreptul acestuia, îi spuse:

– Nu te-am judecat fizic, ai mințit!

– Dar te-am făcut să alergi lângă mine acum, întrecându-ne? Ha! Și Ștefan începu să fugă și mai rapid…

– Trișorule! Strigă Andreea

– Nu sunt trișor, doar iubesc teribil de mult alergatul!

– Și eu! Chiar mai mult decât tine! Te voi întrece

Și astfel Andreea și Ștefan alergau împreună. Era o frumusețe să-i vezi cum zâmbeau, se întreceau, transpirau, cum se îndrăgosteau. Totul era ca în melodia All Night Dancing – Alex visa că totul este extraordinar. De îndată ce amândoi ajunseră la statuia de lângă pod, Ștefan preciză:

– Vezi, am câștigat. De ce a trebuit să fii așa răutăcioasă la început? Era o simplă întrecere.

– Credeam că mă urmărești! Eram puțin speriată. Nici nu sunt vreo fată impunătoare fizic ca să mă pot apăra și de aceea am avut îndoielile mele.

Andreea?

– Da, Ștefan (între timp, băiatul îî comunicase fetei numele său).

– Te plac. Știu, acum  o să te sperii puțin. Dar mi-ar plăcea să ne plimbăm sau să savurăm un suc delicios împreună. Ce părere ai?

– Putem face asta. Dar până atunci – nu înseamnă că refuz cu totul invitația ta – vreau să mai alergăm împreună cel puțin o dată. Săptămâna asta. Și stăm atunci mai mult de vorbă. Înțelege-mă, nu pot ieși cu un străin așa, brusc. Încă mă gândesc la cum respirai și mă cuprind fiorii… Spuse fata, în ton de glumă.

– De acord, dragă Andreea. Fii atentă. Am o întrebare pentru tine.

– Spune

– Ce crezi că este dragostea? Îmi poți da o definiție?

– Da… Pot încerca.

– Vreau să aud, atunci. Mulțumesc.

Dragostea este ca o alergare ușoară ce, treptat, devine din ce în ce mai alertă, până când, persoana ce aleargă, identifică care este ritmul ce i se potrivește și, astfel, nu mai vrea să renunțe niciodată la el, ci doar să vadă dăcă acel ritm o poate ajuta să devină puternică, bună, fericită, mulțumită și uimită de viața care o înconjoară. Spre exemplu, nu cred că dragostea adevărată provoacă dependență, ci independență pentru fiecare dintre iubiți.

– Exact, continuă Ștefan. Eu cred că un băiat trebuie să-i acorde iubitei lui, alesei lui, putere, fermitate, curaj, să îi arate că indiferent în ce situație se va regăsi în viața asta, ea trebuie să continue să creadă în viață, în puterea deciziilor și gândirii pozitive. O fată nu iubește atunci când este dependentă de iubitul ei deoarece relația este, în acest caz, un drog. Într-o relație sănătoasă nu consider că trebuie să se spună tot timpul nu pot respira fără tine, că mor dacă nu te văd o zi. Ar trebuie să se spună totuși:  Mulțumesc că mă ajuți să-mi îndeplinesc planurile, că îmi arăți cum să fiu puternic și curajos. Oarecum, dragostea sănătoasă înseamnă ca iubiții să alerge împreună dar să și poată respira separat.  Dragostea este ca ziua de azi și de mâine. Chiar dacă 07 iunie 2009 nu o să mai fie niciodată, aceasta ne-a ajutat să ajungem la 08 iunie 2009. Și îi mulțumesc astfel lui Dumnezeu că am ocazia să încerc să te seduc și pe 08, 09, 10 iunie și tot așa.

– HaaaAA! Râse, Andreea, natural, cu putere.

– Andreea?

– Da, Ștefan.

– Cred că definițiile noastre despre dragoste coincid.

– Cum așa?

– Uite ce cred eu. Atunci când ești îndrăgostit, este exact ca atunci când alergi. Și anume:  Mușchii picioarelor dansează, inimia începe să fredoneze o melodie antrenantă, gândurile optimiste se grăbesc să apară, iar transpirația te însoțește mai târziu după un efort prelungit, simțind  astfel că versurile din All Night Dancing (melodie ce aparține trupei Lipps Inc) se pot referi foarte bine și la All Day Running.

– Cum? Cunoști această melodie?

– Da… Spuse Ștefan

– Este una dintre melodiile mele favorite! Exclamă Andreea

– Pentru mine este, de fapt, melodia  favorită. Punctă Ștefan

Ce s-a întâmplat mai departe între Andreea și Ștefan? Depinde de ei, de povestea lor, de ritmul în care cred. Cu siguranță îî vom întâlni mâine sau într-o zi mai îndepărtată alergând, zâmbind, cântând, muncind, învățând, bucurându-se de dragoste…

Autor: Mihai Silviu Botezatu

7 Days of TrustAstăzi este cea mai importantă zi din viața ta!

 

Advertisements