Strepti și Streptina. Doi microbi îndrăgostiți

Luni. Dimineață. Ora 09:00. Alex se trezește cu nasul înfundat, ganglionii umflați, vocea puțin răgușită, transpirând abundent. Eroul nostru rămâne profund surprins, într-un mod plăcut, întrucât, în ciuda simptomelor nedorite, se simte bine – capul nu-l doare, poate să respire fără nicio problemă, nu are febră (datorită faptului că a transpirat destul de mult, ceea ce înseamnă că are un corp sănătos) și are o poftă de viață teribilă… Vrea să se ducă repede la birou, să lucreze, să mănânce, să facă sport. Zâmbește și un gând disident îi trece prin minte: Oare aparenta răceala mi-a gratificat această poftă de viață?

Rămânând cu gândul la întrebare, Alex se trezește, se împiedică de papucii lăsați lângă pat, fuge rapid la baie, începe să cânte, danseze și se grăbește să-și aleagă hainele potrivite pentru un început de săptămână potrivit. Când să plece din casă o tuse agresivă îl incearcă pe Alex. Fiind îngrijorat stă două secunde în dreptul ușii, își pipăie pieptul, își drege glasul și se îndreaptă către bucătarie în încercarea de a-și turna un pahar rece cu lapte când, deodată, este oprit de… Ei bine de o ființă vie unicelulară care tocmai a ieșit afară din gura sa într-un moment de tuse excesivă. Această ființă, un microb năzdrăvan, avea uimitoarea abilitate și înzestrare genetică de a fi vizibil. Părea chiar că a mers la sala de forță și s-a antrenat, părea întrucâtva ca un wrestler ambițios care, indiferent de înălțimea sau greutatea sa, avea o energie incredibilă.

streptoc

Sursă foto: plus.google.com

Alex rămâne stupefiat. Lasă sticla de lapte pe masa din bucatarie, își șterge rapid cu dosul palmei picăturile de transpirație organizate precum stropii de ploaie pe parbrizul unei mașini, inima începe să-i bată de parcă ar alerga cu pași grăbiți în parcul Herăstrău, iar pupilele sale se dilată incredibil de mult… Și nu… Nu este datorită sau din cauza faptului că a văzut o domnișoară draguță care i-a zâmbit, ci din cauza microbului, ființei micuțe din fața lui. Alex aseamană “extraterestrul” din fața sa cu un personaj simpatic din romanul de capă și spadă scris de Michel Zévaco, Cavalerii Pardaillan, și anume “El Chico”. Astfel, cu un spirit cutezător,  începe să îi adreseze întrebări politicoase lui “El Chico” sau “El microbo”:

Mă poți auzi? Pari un microb… Dintr-aceia pe care îi vedeam în școala generală în laboratul de biologie cu ajutorul unui microscop, numai că, evident, acum nu am nevoie de un asemenea instrument. Totuși ai ochi și urechi… Ai fost în gâtul meu? Întreabă, derutat, Alex.

– Domnule, fiți politicos, vă rog, și spune-ți-mi numele dvs. Eu mă numesc Strepti și fac parte din familia Streptococilor, denumirea generică fiind Streptococcus – aparținând diviziunii bacteriale Firmicutes.

– Domnule Strepti, totuși nu sunteți un streptococ obișnuit… Sunteți vizibil. Numele meu este Alex.

– Într-adevar sunt vizibil întrucât fac parte din generația Y de streptococi, apăruta recent, în intervalul anilor 1980-1990.

– Ca și noi, oamenii, gândi rapid Alex.

– Bine atunci, și cum de ai ieșit din gura mea? Este evident că sunt răcit din cauza ta și din câte știu specia ta este destul de periculoasă, spuse iritat Alex și tutuindu-l  pe “El Chico”

– Bineînțeles, continuă Strepti, mândru de ce poate să faca specia sa, sunt responsabil pentru:

Pneumonie, meningită (sau cel puțin contribui destul de mult), lipsa poftei de mâncare, tuse, ganglioni umflați și mai sunt câteva…. Dar nu ți le spun.

– Și ce treabă ai cu mine? Am un corp sănătos – cu greu l-ai putea influența să te lase să intri în el și să-l răcești.

– Știu. Aici vreau să ajung. Te rog să ma scuzi că te-am invadat așa, pe nepusă masă cum ziceți voi, oamenii, dar uită-te la tine: Ești înalt, curat, faci sport, și aveam nevoie să mă cazez într-un corp luxos. Știind că o să am dificultăți în “plata taxei de trecere” întrucât ai o imunitate de invidiat, mi-am permis să le dau un somnifer anticorpilor tăi și astfel ei nu știu, momentan, că am intrat. Te-am infectat deja, ești răcit. Dar stai liniștit, scopul meu este cu totul altul. Chiar vreau să fim prieteni.

– Prieteni, pentru ce? Dai răceala oamenilor, cum ne-am putea împrieteni?

– Mare lucru… Dau răceala. Voi oameni, între voi, vă faceți mai mult rău decât vă facem noi vouă. Așa că liniștește-te și ascultă-mă.

Alex, crezând că este pe o altă lume, își spuse că Strepti este cam inteligent și merită să-l asculte. Astfel își exprimă acordul închizând o clipă ochii, mișcându-și armonios gâtul în semn de aprobare și fluturând mâna ca și cum i-ar fi predat microfonul.

– Alex, am vrut să ma cazez la tine deoarece mi-am pierdut prietena. Și o caut zilele acestea în mai multe corpuri. Însă ea fiind pretențioasă cu siguranță s-a rătăcit într-un corp sănătos tun, ca al tău, și de aceea te explorez –  în speranța că o voi găsi pe Streptina. Am căutat până acum în stațiile de autobuz, adică în jurul rinichilor tăi, m-am odihnit în dormitorul tau, și anume în gât, am făcut o vizită în sala de teatru și dans, adică în partea nazal-olfactivă (pereții cavităților nazale), am identificat și patinoarul, ceea ce înseamnă cerul gurii tale precum și acea caracatiță fără picioare, limba. Am căutat și acolo dar nimic. Ce să fac?

beauty

Sursă foto: blogs.colum.edu

– Păi, Strepti, “El Chico”, care este motivul pentru care a plecat Streptina?

– Voia să ne găsim un corp stabil în care să stăm, dar eu i-am sugerat că este mai bine să vizităm mai multe trupuri, având în vedere că și piața muncii este în dificultate, iar oamenii nu-și mai întrețin corpurile chiar atât de bine, nu au întotdeauna bani. Trebuie să fim precauți! Așa i-am spus! Dacă mergem într-un corp nesănătos, atunci o să găsim acolo rivali de-ai noștri, puternici, microbi pe care prefer să-i evit deoarece nu-mi place să pierd timpul în lupteCi îmi place să-mi petrec clipele alături de Streptina. Spre exemplu, ce facem dacă întâlnim un corp care are Pojar? Sau Oreon?  I-am spus că e prea populat și că ne trebuie ceva mai rezidențial. Ce să fac… Și eu și ea suntem puțin fițoși. Spre exemplu,  Streptina a zis să cumpărăm un corp în rate, dar asta ar însemna să mergem la banca microbiană Streptococina Banking, care garantează, prin numeroși agenți microbieni, că îți va invada trupul pe care îl dorești în mai puțin de 6 zile. Dar de cât să plătesc rata lunară la Streptococina, mai bine invadez singur un trup.

– Și în ce-ar consta rata?

– Păi plătim prin lichid microbian. Spre exemplu, pentru un corp ca al tău, Alex, rata ar fi destul de mare, și anume două recipiente de lichid microbian la trei zile. Acest lichid pentru noi este cum este pentru voi sângele. Știu că voi donați sânge, nu? Cred asta deoarece în timpul facultății, bunul meu prieten, Strutco, a profitat de greșeala unor doctori slab pregătiți profesional care i-au spus unui pacient că este sănătos și că poate dona sânge și s-a transferat o dată cu sângele în corpul celui care primea sângele celui care îl dona.

– Și cu ce te pot ajuta, Strepti?  Dacă îți găsești prietena vei părăsi corpul meu? Și voi aveți facultate? În lumea streptococilor?

Încep cu facultatea. Da, avem facultate de microbiologie, infecțiologie, devorațiune, cazare în corpuri umane etc. Cel mai adesea astfel de facultăți se regăsesc la universitatea Pro Infectii cu Streptococ.  Și da… Dacă o să-mi găsesc prietena, o să plec din corpul tău, mai ales dacă mă ajuți să o gasesc. Nu am alta soluție, Alex! O iubesc pe Streptina! Mă poți ajuta prin a nu te hrăni o zi întreagă, a nu bea apă, a nu face sport. Astfel anticorpii tăi vor fi slăbiți și eu o voi putea căuta în voie pe domnișoara mea, utlizând metroul, și anume sângele tău care circulă bine și mă transportă cam pe unde vreau. În timpul în care caut te vei simți răcit rău și chiar așa vei fi, dar ajută-mă! Ajută-l pe “El Chico” așa cum m-ai poreclit!

– Bine, m-ai convins, Strepti. Așa o să fac.

– Mai e ceva…

– Ce, Strepti…

– Nu ai voie să săruți nicio fată, să o ții de mână, să o îmbrățișezi și detaliile pot continua. Dacă vei face asta atunci mă voi transfera fără voia mea în corpul respectivei domnișoare sau doamne… Depinde ce preferi. Ești genul acela care este orientat către doamnele experimentate, mai în vârstă?

– Strepti! Îți arde de glume? Sau te duci după Streptina?

– Ai dreptate, domnișorule. Uite, pune-ți lapte în pahar, cam până la jumătate iar eu o să sar în lapte. Tu bei și o să fiu din nou în corpul tău sănătos.  E bine?

– Da… Dar spune-mi intâi, cum arată Streptina?

– Este draguță foc, domnișorul meu! Este șatenă, sfioasă dar curajoasă, mândră, raportat la mărimea voastră,  a oamenilor, ar avea, să spunem, cam 1,78 m înălțime. Nasul este gingaș, frumos format, destul de apropiat de buzele sale, buze ușor înroșite, are gropițe când zâmbește, ochi căprui care se fac negri când o supăr, miroase a ploaie de vară, pielea ei divină! Părul este până la umeri iar dinții ei aduc cu aceia ai unei vampiruțe simpatice foc! De obicei poate aștepta mult timp într-un loc. Așadar, am fugit!

Alex a început să bea laptele. Primele două ore au trecut, Strepti încă nu a găsit-o pe muza lui. După 3 ore, Strepti a apelat la o armată de Streptococi, foști colegi de facultate, astfel Alex, ca să le dea acces, a mai băut două-trei pahare de lapte. Se simțea istovit și se ruga ca El Chico să aiba succes, cu toate că întelesese că domnișoara microb fugise deoarece era puțin confuză în privința vieții ei.

Cel mai gras dintre Streptococi se plângea că vrea să bea un suc. Nu mai putea continua și ieși din corpul lui Alex rugându-l pe acesta să-l bage într-un pahar de suc acidulat. Astfel microbul Grasococ plutea într-un pahar cu suc acidulat, având urechile ciulite, gura deschisă, stând cu fața în jos, burta servindu-i drept plută, iar picioarele drept vâsle – mâinile și le odihnea.

– Cam extrem, își spuse Alex în sinea lui. Eroul nostru se gândea că iubirea dintre streptococi pare mai sinceră și mai curată decât  a multora dintre oameni. Consideră că prea mulți tineri sunt pierduți pe bănci prin parcuri, căte 4-5 ore îmbrățișați și de abia mișcându-se, provocându-și astfel și dependență unul față de celălalt, neluând în considerare că iubrea înseamnă mișcare, optimism, energie, relaxare, putere de muncă, înseamnă să simți că construiești ceva și nu să meditezi la faptul că timpul trece, tristețea și implicit melancolia făcându-și astfel loc. O relație puternică, indiferent de natura sa, se va bucura, sau actorii acesteia se vor bucura, de faptul că timpul trece întrucât noi aventuri și noi posibilități vor apărea. Un cuplu puternic este acela care apreciază timpul, în toată complexitatea sa.

10 ore, 11, 12, Alex simte că nici nu se mai poate mișca. Strepti tot nu apare, așa că, în starea de confuzie și slăbiciune fizică în care se regăsea Alex, striga, puțin neputincios: Strepti, unde ești? Ce-mi faci? Strepti… Încă o oră întârziere și complicații grave puteau să apară pentru Alex.

În acest timp, Streptina era în zona inimii lui Alex, mai exact în cutia toracică, iar Strutco, bunul prieten din facultate al lui Strepti, îl ajuta să o gasească pe domnișoară prin faptul că studiase la Facultate, la infecțiologie, locurile preferate ale demoazelelor pretențioase, și unul dintre aceste locuri era cutia toracică – inima. Strepti observa că Streptina își mângăie părul bogat, frumos, și că încearcă să doarmă pe un perete subțire și neted din jurul inimii, și anume pe unul dintre cei doi atrii. Domnișoara scoase un oftat lung și spuse:

Ufff…. Ce mi-ar plăcea să îmbolnăvesc inima aceasta! Este perfectă, aș putea locui aici. Dar domnișorul Alex n-a făcut nimic rău și nu-mi permit. Mă simt oarecum ca un judecător. Dar decizia am luat-o. Un om ca Alex este prea bun iar lumea oamenilor are nevoie de el! Dorm puțin și o să ies din Alex!

– Streptina! Striga “El Chico” Strepti de parcă ar fi găsit cel mai important lucru din viața sa microbiană.

– Srepti! Continua domișoara suprinsă și ușor jenată. M-ai găsit! M-ai căutat! Dar sunt supărată pe tine!

– De ce, scumpa mea? Ce ți-am făcut?

– Îmi tot promiți că ne mutăm într-un corp stabil și nimic. Faci ceva în sensul asta? Te iubesc  și vreau să stau lângă tine, cu tine, pentru tine.

– Frumoasa mea, infecțioasa mea, o să găsesc! Uite, Grasococ și Strutco o să ne ajute! Au spus că corpul în care stau ei  este sănătos, bun, și nici măcar nu au mustrari de conștiință că-i fac rău omului respectiv deoarece se pare că este imun la genul nostru de infecție! Ne mutăm chiar săptămâna viitoare. Vrei? Îți dai seama, o să fim noi doi, o să facem copii, o să aranjăm masa, o să te țin  de mână! Iar Grasococ și Strutco o să ne fie mereu în sprijin! Noi o să-i ajutăm pe ei, ei pe noi. Grasococ spre exemplu își caută o prietenă.

– Spune-i lui Grasococ, continuă Streptina, că o să-l ajutăm! – în timpul acesta Grasococ dormea, firește, liniștit, în paharul de suc oferit de Alex).

– Streptina, iubito, hai să mergem! Alex ne-a ajutat mult de tot.

Alex, dormind, se trezi brusc într-un exces de tuse. Mulți streptococi ieșiră, printre care și Streptina, El Chico Strepti și Strutco. Streptina, deodată, sări brusc pe obrazul lui Alex și i-l pupă în semn de mulțumire că i-a gazduit, pe ea  și pe Strepti. Eroul nostru, mulțumit, îi salută pe toți streptococii, le zâmbiră, timp în care Grasococ, auzind deranj, ieși ud la marginea paharului de suc spunând:

Dar pe mine cine mă pupă? Ohhiha…

– O să vezi, Grasococ, o să vezi, spuse Streptina sigură pe ea, gândindu-se la colega ei, Grasococa.

În aceste momente, când streptococii se organizau ca să plece din casa comodă a lui Alex, având posibilitatea și totodată înzestrarea genetică de a zbura în văzduh către casele lor, Strepti îl luă deoparte pe Alex și-i spuse:

– Te consider prietenul meu!

– La fel Strepti, te consider prietenul meu. În mod normal aș spune: Sper să mă vizitezi din nou!

– O să te vizitez, dar promit să-ți cer aprobare întâi!

– Bine Strepti, toate cele bune!

Și astfel familia streptococilor pleca fericita, iar Alex, în pofida faptului că a pierdut o zi la muncă, a gândit că a fost o zi frumoasă din viața sa, o zi pe care nu o va uita niciodată, nicicând.

 

Autor:

Mihai Silviu Botezatu