Relațiile sociale, profesionale, academice în multe țări din Europa ce oferă în prezent? Antrenează mintea, corpul, simțul practic? Mai mult ca sigur ca nu. Pentru ca o persoana să aibă un corp și o minte bine antrenate acesta trebuie sa exerseze trei deprinderi de baza, pe care, de prea multe ori pana acum, psihologia si implicit mediul academic, le-au lasat deoparte, și anume: Improvizația, organizarea propriei vieți și curajul.

România, una dintre țările din Uniunea Europeana, are parte de aceste trei deprinderi sau, dacă preferati, comportamente? Răspunsul este negativ. De ce? Ce trebuie făcut în această situație? Care sunt motivele pentru care comportamentele menționate sunt importante? Aflăm în cele ce urmează.

În nicio situație, indiferent de gradul de dificultate al acesteia, o persoană nu se poate prăbuși nici fizic și nici moral daca este educată. Și nu, educația nu înseamnă cei șapte ani de acasă, ani care, de fapt, de multe ori se traduc prin tradiții nocive, bolnavicioase, fără perspectivă, superstiții haotice și organizare socială defectuoasă. Cel puțin în România cei șapte ani de acasă fac casă bună cu modestia dusă la extrem (care astfel naște lipsa de competitivitate a țării în orice domeniu – economic, politic, sportiv), comportamentul precum: “lasă că nu trebuie să găsesc eu o soluție, cel de sus o să mă ajute”,  constrângeri obtuze la care sunt supuși copiii, cum ar fi: Dacă vei țipa, apoi diseară la ora 12:00 o să te răpească cel rău; dacă nu ești cuminte bau bau o să te mănânce ca pe o furnică etc. Din cei șapte ani de acasă se educă mai mult frica și nu spiritul competitiv, corectitudinea, curajul, improvizația și organizarea propriei vieți. Mai mult, școala primară, generală, liceul, încurajează educația socială obtuză care s-a născut ori care a luat amploare în anii 1980-1990, și anume să faci afaceri doar în familie, să-ți găsești loc de muncă printr-o cunoștință, să furi dacă poți, de la serviciu, materiale și produse alimentare etc.

teach3

Dacă marketingul din anul 2013 ne înghesuie și când ieșim din bloc, când ajungem la serviciu, în licee etc. atunci educația din Țara Românească ne înghesuie prin limitare, prin lipsă de perspectivă și flexibilitate.

Cea mai mare violență din țara noastră în prezent o provoacă școala românească și marketingul incredibil de agresiv. Prin marketing se promovează teribilismul, consumerismul, alcoolul, distrugerea propriului corp. De ce credeți că în majoritatea reclamelor la produse alimentare, la semințe, la băuturi, la diverse medicamente sunt prezenți oameni grași (din cauze alimentare, a nu se simți vizați cei mai dolofani sau voluptuosi oameni care pur și simplu așa au constituția), neîngrijți, care pierd vremea într-un bar sau fast food, holbându-se la un meci sau la o demoazelă care face striptease? Pentru că acești oameni reprezintă publicul țintă. Aici sunt cei mai mari cumpărători. Clasa socială cea mai vulnerabilă și ușor de manipulat este constituită din astfel de oameni.

În școala românească există violența  extremă deoarece permisivitatea în acest sens este incredibil de mare, de dolofană dacă vreți. De ce sunt magazine în școli care vând tot felul de obiecte prin care copiii se pot răni cu ele? De ce când se produce o bătaie afară sau în școală niciun profesor nu este prezent? Răspunsul poate avea mai multe variante: Neglijență, nepăsare, timiditatea profesorilor, lipsa de profesionalism, proasta organizare etc. Corupția și violența vor exista mereu în lipsa unei bune organizări. Dacă România, prin educația cetățenilor săi, ar fi un stat organizat, curajos și cu putere de improvizație (aici intrând inclusiv adaptabilitatea, flexibilitatea, perseverența) atunci corupția și violența nu ar avea “pământ fertil” prin care să se nască și implicit să crească. Să știți că discuțiile conform cărora corupția o fac oamenii din umbră, politicienii mafioți, criminalii, bogătașii, poate fi doar o scuză pentru lipsa de organizare a României. Este ca atunci când reciți o poezie. Dacă ai avut răbdare și ai alocat câteva ore pentru a o reține, atunci, chiar dacă te mai bâlbâi, tot o poți duce până la capăt. În schimb, dacă ai citit-o doar o dată ori de două ori, cu siguranță vei avea dificultăți în expunerea acesteia, iar scuzele își fac brusc apariția: Știți, eu am fost ieri la spital și nu am apucat să citesc prea bine (pe când adevărul poate fi că a jucat fotbal până a adormit pe teren). Este o dovadă că minciuna, corupția, evitarea problemelor poate lua naștere prin simpla prostie românească, precum și a altor țări din Europa, și anume fuga de muncă, de responsabilitate, curaj și organizare. Degeabă ne plângem că nu se poate face nimic. De fapt unii dintre noi nu fac nimic.

În Europa și chiar la nivel global se tot pierde din vedere un aspect vital pentru sufletul întregii umanități, și anume bunăstarea socială. Prea mulți oameni se luptă să supraviețuiască în loc să trăiască. Primul lucru pe care o țară ar trebui să-l facă este să faciliteze cât mai bine posibil locuri de muncă pentru cetățenii săi. Să se acorde salarii normale și nu simbrii de supraviețuire. Lupta pentru un loc normal de muncă nu ar trebuie să existe.  Bazele competitivății nu înseamnă să te zbați pentru orice în viață, ci înseamnă să obții instrumentele necesare ce te ajută la dezvoltarea profesionala și personală printr-o manieră normală, obișnuită, prin care să te pregătești pentru a putea rezolva probleme mai grave, cum ar fi integrarea persoanelor cu dizabiliăți pe piața muncii. Am ajuns să dăm o sumă foarte mare de bani pe apă plată, pe medicamente hibrid, pe mașini, pe distracții distructive. Este nerealist și nefolositor.

Trăim ca să supraviețuim? Doar pentru asta?

Este uimitor cum invităm la suc, o persoană de care suntem atrași, prin telefoane, internet etc. fără a avea curajul să-i transmitem personal invitația. Lumea începe să uite din ce în ce mai mult și să memoreze din ce în ce mai puțin. Facem dragoste pe internet și audio, prin telefon, ne înșelăm unii pe alții, zâmbim nevrotic atât în fața prietenilor dar și în fața dușmanilor, iar când “ne lovim” de un om ferm, profesionist, educat, care nu zâmbește când discută cu noi îl catalogăm drept nebun. Nebunii sunt mulți dintre noi, iar cei normali sunt unii dintre aceia pe care îi etichetăm ca fiind nebuni.

Fete… Rar mai întâlnești o fată care să-și respecte promisiunea. Nici băieții nu sunt mai prejos. Oare nu ne-am săturat să spunem precum niște zombii: Off…  Am uitat să te sun, am fost atât de ocupată, timpul nu-mi permite mare lucru. Te sun acum că am nevoie de ajutorul tau (dacă suna șeful răspundea și la 2:00 dimineața).

Când cineva comunică o astfel de scuză, poate că nici nu ar mai merita să discuți cu el sau cel puțin ar trebui să i se atragă atenția. De ce? Pentru că are probleme destul de mari. Unu la mână – dacă uită să sune înseamnă că oricum nu dorește să discute cu tine și doi: Este un plângăcios sau o plângăcioasă – se plânge mereu că nu are timp. Diplomația lipsește cu desăvârșire din educația socio-profesionala din majoritatea țărilor din Europa. Unii dintre tinerii angajați sau voluntari spun că îți trimit un document, o propunere, te ajută cu ceva și apoi evită subiectul sau nu-și țin promisiunea…

De ce? Cred că răspunsul îl știm deja.

Acum ceva vreme, poate acum prea multă vreme, domnișoarele și doamnele te impresionau doar prin glasul, vocabularul și decența lor, acum multe dintre ele te fac să te îndepărtezi de… Imi pare rău să spun, prostia lor, vocea și respirația monopolizate de tutun, lipsa de punctualitate și seriozitate, vocabularul haotic, gramatica subțire, care poate a fost uitată în pantalonii lăsați până la genunchi  (în semn că acolo își fac și nevoile), nebunia conform cărora trebuia să traiască acum și nu mâine – având astfel o doză mare de egoism, superficialitatea cu care spun “te iubesc” fără să înțeleagă că acest termen înseamnă devotament, respect, muncă, viață, desăvârșire, onoare, dreptate, corectitudine, perseverență, ambiție, caracter puternic

De asemenea, băieții, au uitat cum să trateze fetele și poate, de aceea, unele dintre acestea au comportamente mai puțin dezirabile. Fuga nebună după alcool, burțile imense, muzica în urechi de dimineață până seara, infidelitatea dusă la extrem sunt, din păcate, elemente esențiale în descrierea multora dintre bărbații din Europa. Ce este în continuare uimitor (așa cum a fost, de fapt, și în toată istoria umanității de până acum) este că fetele, în căutarea bărbatului matur, dulce și puternic, acceptă imediat un tip mult mai în vârstă decât ele și cu un fizic nu prea demn de un gladiator ci mai degrabă de un alcoolist nedeclarat. Greșeala mare a fetelor este că de multe ori confundă ipocrizia unui bărbat mai în vârstă decât ele drept maturitate. Dacă are o mașină, nu vorbește foarte mult, fumează și merge des în vacanțe cât și la cumpărături atunci este matur. Ce ciudat… Este exact opusul maturități. Inconștient, probabil, unele dintre fete sunt atrase de bărbații “alcoolici nedeclarați”.

Dacă bărbații au prostul obicei de a lovi fizic femeile (astfel mulți dintre bărbați ar trebui să facă ani grei de pușcărie sau cel puțin să primească același tratament pe care îl oferă partenerelor lor), femeile au arma superficialității și a schimbării “comportamentului drăgăstos”. Spun te iubesc cu mare usurință, dar imediat ce observă un specimen mai dotat social decât partenerul lor și care le sensibilizează mai mult decât acesta și mai apar și două-trei conflicte în relația de cuplu, atunci apare cuvântul “nu te mai iubesc”. Cruzimea aceasta pentru multe dintre fete este ceva firesc. Fata care acționează astfel este și înșelată foarte des sau neînțeleasă și astfel dezamăgirile din viața ei se pot ține lanț.

Un bărbat și o femeie puternici  vor crede în dragoste și se vor aprecia unul pe celălalt. Dragostea nu este doar o emoție, o stare, o perioadă, o relație, ci este viața însăși, acel sentiment care îți redă identitate în această lume, care oferă răspuns la tradiționala întrebare: Care este rolul meu în viață?

Un om puternic nu este neapărat acela care spune te iubesc, ci acela care te ajută, îți înțelege stările, vrea să afle mai multe despre tine, îți oferă spațiu și nu ți-l invadează, te apreciază ca om și nu doar ca iubit/ă. Iubirea înseamnă prietenie.

Așadar, ce putem face pentru a trăi în bunăstare și a nu ne mai lupta doar pentru supraviețuire? În primul rând să avem curajul a spune ce vrem să îmbunătățim în jurul nostru, procedând într-o maniera diplomatică și nu într-una agresivă, bădărănească, care este văzută în permanență în sportul românesc, mediul politic, mass-media, școală și liceu.

Totodată, trebuie să ne organizăm mai bine. Da…. Este indicat să ne trecem pe foaie ce vrem să facem și cum. La cine putem apela ca să ne ajute? Ce depinde de noi pentru a îndrepta lucrurile.

Alte lucruri pe care le putem face: Să nu ne mai grăbim peste tot. Nu trebuie să tratăm timpul nostru ca și cum ar fi un nisip mișcător. Timpul este bun cu noi, ne oferă ce dorim dacă avem curajul să-l înțelegem, să-l respectăm și să îi cerem prietenia. Desigur că avem impresia că trece haotic dacă ne tot plângem într-una, mințim și nu ne luăm inima in dinți pentru a fi competitivi, organizați, flexibili, antrenați pentru aceasta viață.

În romanul “iubita locotenentului francez”, scris de John Fowles, la un moment dat se precizează, aproximativ:

Luptăm pentru a ne salva aparențele sau pentru a ne salva sufletul? Aș adăuga: Vrem o țară cu o identitate puternică de sine sau vrem doar un banal de update, așa cum am ales în ultima vreme.

 

7 Days of Trust

Advertisements