Emotiile reprezinta intotdeauna un indicator al faptului ca traim, ca suntem conectati la realitate si ca nu visam sau, de ce nu, uneori ofera chiar impresia ca suntem “prinsi” intr-un vis frumos sau intr-unul nu tocmai placut, insa cu certitudine astfel de trairi fac parte din viata unui om iar constiinta noastra ne spune ca nu este vorba de un vis, ci de o stare de agonie sau extaz. Totusi, ce s-ar intampla daca cineva ar trai doar ca sa viseze? Daca cineva ar astepta cu nerabdare fiecare noapte pentru a visa deoarece altfel nu s-ar mai trezi dimineata? In aceasta situatie se regaseste Viorel. Un tanar ambitios, cu principii solide de viata, care iubeste natura, munca, familia si prieteniile unde onoarea, respectul si corectitudinea reprezinta punctul de reper.

 

walking life

Sursa foto: Walking Life

06:30 dimineata, 13 aprilie 2013. Viorel se trezeste plangand. Cea mai frumoasa experienta usor paranormala din viata pustiului tocmai a avut loc, insa este putin speriat. Si, dupa cum unii dintre noi stiu, oamenii plang uneori dupa ce li s-a intamplat un eveniment care le-au gadilat emotiile, trairile, starea de fapt, cum ar fi castigarea unui concurs, admiterea la o facultate importanta, obtinerea locului de munca dorit s.a.m.d. In cazul de fata insa, baiatul a intalnit o fata foarte frumoasa, cu o voce atat de placuta incat o lasa sa vorbeasca foarte mult, oarecum baiatul crezand ca astfel va inregista in mintea sa, pentru foarte mult timp, vocea superbei demoazele…

Unde a intalnit Viorel fata? In propriul sau vis. A fost un vis matinal, de aceea Viorel s-a trezit in lacrimi la ora 06:30, tocmai iesise din vis. Cat de dureros este cand uneori visam ceva placut noua si nu vrem sa se termine, oarecum suntem constienti de el si, totusi, oricat de mult incercam sa ramanem in el, pur si simplu ne trezim brusc? Cam asa s-a intamplat si cu eroul nostru, s-a trezit cu un izvor ce curgea din ochii lui sau, mai bine spus, o fantana furioasa ce nu prea parea posibil de oprit, tocmai din cauza faptului ca nu mai putuse sa ramana in visul lui putin mai mult timp…

–  Cum de s-a intamplat asa ceva? Cat de frumoasa era si ce discutie placuta aveam. Off… Trebuie sa ma opresc din plans! La ce ma ajuta. Nu o sa o mai vad niciodata. Dar daca ea exista in realitate? Unde o pot cauta? Chipul ei era precum cel al fetelor din vremea imperiului roman… Un ten usor creol, care reprezenta o combinatie intre o latina desavarsita si o egipteanca, parul brunet, pana la umeri. Totusi, fiind vorba de un vis, fata isi schimba uneori fizionomia si, pastrandu-si frumusetea, devenea o blonda desarvarsita atat la par cat si la ten, buzele fiind nici subtiri, nici groase, nu se indepartau foarte mult in timp ce vorbea, ochii – ahh… Nu mai stiu ce culoare aveau, de fapt nu puteam sa-i vad prea bine… Cred ca asa este uneori in vis. Nasul delicat, gingas, ce se potrivea perfect cu obrajii ei. Peste 1, 75 inaltime, am vazut-o cand mergea. Era imbracata precum acele fete din romanul lui Paolo Monelli – “O aventura in secolul I”. Tunica nu lipsea… Off, ar fi bine sa ma spal pe fata, trebuie sa ies din starea asta.

In sambata respectiva, 13 aprilie, dupa ce si-a revenit din starea de amorteala, uimire, regret, tristete si bucurie totodata intrucat a intalnit o domnisoara pe placul lui (mentionam ca Viorel era foarte pretentios sau, dupa cum spunea el, avea principii inalte pe care trebuia sa si le respecte) baiatul s-a decis sa asculte muzica, sa iasa cu un amic, sa se simta bine. Mancase o prajitura menita, conform spuselor lui, sa-i aline toate durerile, iar apoi a inceput sa lucreze la diferite proiecte personale. Usor, usor, noaptea venea din nou…

– Cat de bine arata! Ce frumos vorbea! Nu trebuie sa ma mai gandesc la visul ala. Imaginea picioarelor ei nu-mi da pace. Nu am mai vazut asa ceva! Viorel adormise, asadar, cu gandul la visul de dimineata…

07: 15 dimineata. Duminica, 14 aprilie 2013. Viorel viseaza. Asadar, sa ne “transportam” in visul lui!

– Casa in stil vechi, de prin 1900 – 1920. Oare chiar din perioada asta sa fie? Unde sunt? De ce nu sunt geamuri in aceasta casa… Ah… Pare parasita. Alooo? Heeei! Buna seara! Este cineva aici? Viorel sesiza in acest timp ca acea casa in care se afla avea trei etaje. Trebuia sa urce pe scari pentru a putea vedea daca mai este cineva cu el. Scarile erau fragile, neglijate, cu vopseaua pe jumatate stearsa. Ce a facut Viorel? A urcat? Sa vedem…

– Da. Trebuie sa urc. Mi-e frica, dar trebuie sa fac asta. Dar de ce ma misc asa de incet? Se poate oare? Da, iar am un vis foarte real. Doamne… E atat de real! Mai real chiar decat realitatea cu care am fost obisnuit. Urca la primul etaj si inima ii sta in loc. Bruneta din visul de dimineata trecuta statea in picioare, in mijlocul bucatariei a carei usa de intrare se afla exact in mijlocul etajului. Practic cand Viorel a ajuns la capatul ultimei trepte a vazut-o in mijlocul bucatariei pe domnisoara. Situatia insa se schimbase in comparatie cu visul trecut… Fata avea un pistol indreptat catre eroul nostru.

– Inca un pas si trag, opreste-te!

– Ohh… Dar nici nu ma cunosti, de ce sa tragi?

– Pai tocmai de aceea, istetule, ca nu te cunosc si esti in casa mea. Tu ce crezi, ca sunt impuscati acei oameni pe care ii cunosc, iar pe straini ii poftesc in casa mea? Hmm… Rational mai esti.

Viorel nu se putu abtine din ras:

– De ce razi atat? Iti dai seama ca te pot impusca, in timp ce razi? Macar ai muri in extaz…

– Rad deoarece ieri nu erai asa de amuzanta.

– Cum, ieri? Este prima oara cand te vad.

– Tu esti in visul meu, frumoaso. Nu e real ce se intampla. Probabil o sa ma trezesc dintr-o clipa in alta, asa ca propun sa nu mai pierdem timpul amenintandu-ne.

– Doamne, mai esti si nebun! Inca un motiv sa termin aici cu tine. Daca mai faci un pas, promit ca trag si apoi nu o sa mai aberezi pe tema viselor!

– Sunt nebun, da. Tu zici ca nu e un vis? Uita-te in jurul tau. Este o discordanta. Tu esti foarte ingrijita si tanara, ai haine curate, in mana ai un pistol de ultima generatie, la mana porti un ceas ce a aparut in 2009 sau 2010, pantofii tai sunt curati, stralucitori, dar casa este plina de panza de paianjen, scarile sunt gata sa se prabuseasca oricand, peretii par nevaruiti si nevopsiti de aproximativ 100 de ani. Ti se pare ca esti in lumea reala?

– Poate nu am avut timp sa fac curat weekend-ul trecut…

– Serios, si spune-mi, te rog, ce ai facut weekend-ul trecut?

– Ammm… A…

– Care este ultima amintire pe care o ai inainte de a te afla cu pistolul indreptat catre mine?

– A… Nu imi dau seama…

– Vezi, esti intr-un vis! Lucrurile astea sau starile prin care traim sunt specifice unui vis. Si, conform regulilor, daca ma vei impusca, ma voi trezi. Si eu nu vreau asta, deoarece esti frumoasa, imi place vocea ta, ador glumele tale si… In plus, ti-am zis, ai fost in visul meu si ieri dimineata.

– Ok, ok… O sa las pistolul jos. Dar daca simt ceva suspect, o sa tip, iar vecinii vor veni!

– Serios? Care vecini? Uita-te putin la ferestre… Nu au geamuri, afara e intunecat si nicio casa nu e in jurul nostru. Parca am fi in mijlocul desertului. Trebuie sa ne calmam si sa lucram ca o echipa, doar asa putem afla ce se intampla!

– Bine. Am incredere in tine. Cum te cheama?

– Viorel. Pe tine?

– Mihaela. Sau Anca… Am doua prenume

– Ok Mihaela. Acum esti constienta ca visezi, nu?

– Da…

– Spune-mi, te rog, cum esti tu in viata reala? Esti studenta? La ce universitate?

– Nu pot sa-mi amintesc… Stiu cum ma cheama, ce varsta am, dar mai mult nu stiu.

– Straniu. Ma gandeam ca daca ai cunoaste cateva detalii despre tine ne-am putea vedea in viata reala.

– Corect. Dar… De ce sa nu ne bucuram acum, aici? Daca tot suntem constienti ca visam, inseamna ca traim. Ce e asa diferit fata de realitate? Imagineaza-ti ca acum de fapt traiesti si ca atunci cand te trezesti, viata este visul.

– Imi propui, draga Mihaela, sa traiesc aici, acum, cu tine. Da… E o chestie tare interesanta. Uite, mi-a venit o idee.

– Spune-mi.

– Sa ne intalnim in fiecare noapte sau dimineata, in fiecare vis pe care il avem. Astfel, chiar daca e vis placut sau cosmar, putem sa ne ajutam intre noi, putem sa vizitam locuri, sa vorbim, sa iesim la un suc.

– Asadar, ma inviti la un suc…

– Sau tu pe mine ma inviti avand in vedere ca te gandesti la faptul ca te-as putea invita la un suc?

– Flirtezi cu mine, domnule Viorel.

– Iti place

– Da, esti dragut.

– E bine atunci. Am evoluat foarte mult in ultimele clipe. De la dorinta de a ma impusca, la flirt. Te pot atinge?

– Ahh… Adica?

– Sa vad daca te pot simti. Uite, iti intind mana. Te rog, atinge-ma.

– Ahh… Ok.

– Dar stai, inainte de a ne atinge, vreau sa-mi promiti ceva, Mihaela.

– Zi.

– In caz de ma trezesc dupa ce te ating, ne revedem la noapte sau maine dimineata, in vis?

– Promit, Viorel, ca ne vedem, da.

Walking life. 2

Sursa foto: Walking Life

Cei doi si-au atins mainile si au simtit o caldura si o conexiune cum rar se intampla ca un cuplu din viata reala sa simta. Pur si simplu mainile lor se placeau, zambeau, jubilau, traiau, erau bucuroase.

07:21 dimineata, 14 aprilie. Viorel se trezeste din vis. Visul a durat 6 minute, dar parea ca a durat cel putin 2 ore. Eroul nostru era atat de fericit, incat a avut o dimineata fantastica. A scris, a citit, a dansat, a cantat, s-a uitat la filme bune, a facut sport, a facut cativa oameni bucurosi. Pur si simplu visul de dimineata l-a motivat. Si-l reamintea in detaliu, asa ca a decis sa si-l scrie intr-o agenda. Aceasta agenda va cuprinde fiecare vis pe care il va avea de acum incolo, sperand ca in fiecare dintre acestea o va regasi pe Mihaela. Era de asemenea extaziat deoarece isi daduse intalnire pentru noaptea sau dimineata urmatoare. Asadar a urmat 15 aprilie, 16 aprilie… 23 aprilie, 27 aprilie etc. Viorel a inceput sa cunoasca din ce in ce mai multe detalii despre Mihaela. Ce tip de mancare ii place fetei – brusc, Mihaelei ii revenea usor, usor memoria, stia cine este, ce ii place sa faca. Cu toate acestea nu stia cine este in realitate. Se simtea atat de bine cu Viorel, incat nu o mai interesa cine este in realitate sau daca chiar exista, se multumea cu aceste vise. Evoluasera atat de mult cei doi incat puteau sa bea orice, sa fie in orice locatie, sa munceasca impreuna, sa se plimbe prin ploaie, sa se duca la cinema. Mihaela era iubita lui Viorel. Mai mult, cu fiecare vis nou, apareau si alte personaje, prieteni noi pe care si-i faceau amandoi – in sala de cinema, la karaoke … Apoi cei doi isi gasisera locurile de munca ideale. Mihaela coordona un lant de magazine de haine pentru toate varstele, iar Viorel coordona proiecte pentru imbunatatirea agriculturii din Romania. In paralel, era scriitor. A scris si publicat in vis 3 carti, una dintre ele numindu-se: Intalnind-o pe frumoasa Mihaela. Practic baiatul traia si implicit muncea in doua locuri diferite: In viata si in vis.

Mai jos regasim intalnirea celor doi iubiti din 24 aprilie 2013:

– Hei, imi place foarte mult sa stau cu tine. Simt ca traiesc

– Si mie, frumoasa mea iubita

– Mihaela?

– Da, scumpule, spune-mi.

– Tu, cand eu nu visez, adica in timpul zilei din viata mea, ce faci? Unde esti? Cum traiesti?

– Pai, nu stiu sa raspund la intrebarea asta. Deoarece pot sa ma misc, sa vorbesc si sa iubesc doar cand apari tu in vis. Practic, cand tu te trezesti din vis, eu dorm. Iar tu cand dormi inseamna ca visezi si traiesti in acelasi timp pentru si cu mine. Vezi, iubitule?

– Da, frumoasa domnisoara, vad.

– Mihaela, o sa fac un plan.

– Da, Viorel, spune.

Pe 07 mai 2013, la ora 18:45, o sa fiu, in lumea reala, la Universitate in Bucuresti, la fantana. Acolo unde stau studentii de la Facultatea de Litere de multe ori si unde este si o statie de autobuz. Apelez la aceasta varianta stiind sigur ca daca ne stabilim acum, in vis, acest punct de reper, o sa putem sa ne vedem. Cred ca nu putem sa ne vedem in viata reala deoarece ori ne stim si suntem foarte buni prieteni si ne este frica sa ne iubim ori suntem certati sau despartiti iar visele ne dau indicii ca trebuie sa ne mai intalnim cel putin o data sau, de ce nu, ne-am intalnit o data sau de doua ori si trebuie sa ne cunoastem mai bine. Ar mai exista si alte posibilitati: Poate suntem dusmani in viata reala. Mai tii minte visul cu pistolul? Cand vroiai  sa ma impusti? Cine stie… Poate o fi vreun indiciu.

– Iubitule, dar mai bine ne vedem la 18:50. Nu stiu de ce, dar cred ca o sa intarzii. Te simt.

– Bine, iubito. 18:45, 18:50, o sa fiu acolo. 07 mai 2013, Universitate, fantana.

– Ar mai fi o chestiune de rezolvat…

– Da, scumpule, spune.

– Cum ramane cu toti angajatii nostri din vis, cu toti colegii si prietenii, cu toate cladirile pe care le-am construit, in caz de ne intalnim in viata reala si nu o sa ne mai putem visa unul pe celalalt?

– O sa fac o sedinta, Viorel. Maine dimineata e ok? O sa le explicam tuturor situatia.

– Pe maine dimineata!

– Pa, Mihaela.

Care o sa fie rezultatul povestii celor doi iubareti? Va aparea oare Mihaela? Numai ei or sa stie…. Pe 07 mai 2013.

7 Days of Trust

Advertisements