In ultimii 23 de ani, in Romania, au fost peste 8 milioane de avorturi. Tot in ultimii 23 de ani s-a creat un numar incredibil de mare de universitati particulare sau “firme private academice”. Rata sinuciderilor a crescut considerabil in ultimii 10 ani, iar partidele politice si televiziunile s-au imbogatit – tocmai pe seama mediatizarii sinuciderilor, descrierii locatiilor prostituatelor (v-ati intrebat, vreodata, de ce in anumite reportaje, sunt descrise cu exactitate –  strada, numar, zona etc. –  unde se pot gasi bordeluri, saloane de masaj, prostituate etc. ?).

Diplomatia a fost inlocuita de ”cearta din fata blocului” deoarece se vinde mult mai bine. De ce se vinde atat de bine? Pentru ca este mai usor de promovat iar costurile pentru filmarea, sintetizarea, reproducerea diverselor materiale video sunt mult mai reduse. Inteligenta presupune munca, iar munca inseamna efort. Nu se vrea acest lucru din pacate. Este de asemenea mult mai facil sa scrii despre despartiri, conflicte, bogatii decat despre dezbateri academice, competitii, proiecte ale tinerilor, cum sa obtii un job bun etc. Oarecum, Romania nu este doar corupta, ci prost organizata. Lenea este mai puternica decat dorinta de a iesi din dezordine. Plictiseala, frustrarea, dezorgarnizarea si coruptia fac din Romania o cladire veche, nevopsita, din zona Gara de Nord – Piata Matache, gata sa se prabuseasca oricand. Iar mass-media din Romania pare o cladire relativ frumos vopsita dar consolidata rapid, in graba, avand la baza materiale ieftine, de proasta calitate: Jurnalisti – politicieni, “morcovi stricati ai societatii” pe care nici Bugs Bunny nu i-ar manca, moderatori (unii dintre ei) care nu fac nimic practic ci se concentreaza doar spre o disputa specifica uneia de bloc (X este prost, Y e cool, Z trebuie inlaturat).

Dignity

Sursa foto: Guardian

Cat de dureros este sa vezi tineri de 35-40 de ani care incurajeaza comunismul, care apar la televizor si comenteaza presa ca si cum ar discuta cu un coleg de liceu. Cat de deprimant este sa vezi ca asemenea oameni nu au obtinut nimic pe cont propriu (parintii lor au fost ori profesori inca din 1980 ori activ prezenti in PCR etc.). Si mai surprinzator este sa observi cum alti tineri de 18-30 de ani se tot uita la ce spun astfel de oameni. Problema majora este ca se identifica cu respectivii comentatori – parintii le dau totul iar ei fac mofturi. Vina este si a parintilor, desigur.

Cat o sa mai stam sa ascultam la facultati profesori care-si povestesc vietile, care predau la 4 universitati, care intarzie mereu si care nu promoveaza practica?

De ce avem nevoie de lupta, curaj si demnitate? Raspunsul poate nu a fost niciodata mai simplu sau a fost mereu atat de evident inca nu am vrut sa-l consideram unul valid. Oarecum, exista prejudecata conform careia lucrurile bune trebuie asteptate sau trebuie muncit si cautat enorm pentru a le obtine. De multe ori este adevarat   – sunt suficiente exemple in aceasta directie. Totusi, uneori (putem sa o luam ca pe o exceptie) lucrurile bune sau instrumentele, contextele, oamenii de care avem nevoie este posibil sa fie la doi pasi de noi.

Asa cum mama, tata, sora, fratele sunt mereu langa noi si reprezinta persoanele in care avem cea mai mare incredere, la fel se intampla, cu anumite ocazii, sa intalnim oameni care ne motiveaza, ne ajuta, ne inspira. Tot ce trebuie sa facem este sa avem curaj si sa fim putin mai atenti decat suntem de obicei, in momentul cand sesizam anumite “indicatoare” catre anumite “directii”.

Romania are nevoie de urmatoarele “indicatoare”: Curaj si Demnitate. Care este “Destinatia” ?–vindecarea tarii de lipsa de competitivate, birocratie, marketingul mincinos, sufocant si nociv, dezorganizarea politica, orgoliile gresit utilizate, hrana morbida, televiziunile criminale si obedienta.

Toti virusii mentionati in paragraful anterior provoaca consecinte teribile, lugubre, ce sunt resimtite de fiecare dintre noi. Unul dintre acestea ar fi faptul ca suntem fortati sa-i ranim, prin cuvinte urate, certuri tocmai pe cei care au grija de noi – parinti, frati, bunici, prieteni foarte apropiati etc. Un salariu mic, faptul ca trebuie sa faci eforturi istovitoare pentru a obtine lucruri normale sau pentru a primi o semnatura pe un document, lipsa de lucru in echipa, intoxicarea alimentatiei si scumpirea alimentelor tocmai pentru ca au fost intoxicate si multe alte astfel de situatii provoaca frustrare, stres, nervi de care, din pacate, ne eliberam, de multe ori, in apropierea persoanelor pe care le iubim.

Cat de ironic poate sa fie: In supermarketuri gasesti foarte multe alimente, produse etc. modificate genetic si care inrautatesc starea sanatatii noastre (chipul nostru plin de bube, burtile mari, oboseala etc.) si tocmai pentru ca se introduc tot felul de acidifianti si elemente morbide, alimentele si produsele se scumpesc. Oarecum ca sa te imbolnavesti trebuie sa platesti mai scump. A fi bolnav, mort, a trai nesanatos costa de fapt mai mult decat daca alegi sa traiesti sanatos. Iar orele suplimentare de la serviciu, birocratia excesiva, ne blocheaza in asa fel incat seara cand ne indreptam catre casa nu mai putem planifica nimic (ce vrem sa mancam, sa gatim etc.) si alegem “mancarea rapida”, pizza in fiecare seara, pateuri etc. Oarecum suntem constransi prin sistemul de care suntem fortati sa fim dependenti. Astfel cheltuim mai multi bani, ne hranim prost.

Cum putem face diferenta in bine? Inarmandu-ne cu demnitate si curaj – pentru parintii nostri, pentru noi, frati, prieteni etc. Ce se poate face? In primul rand sa nu ne mai certam intre noi. Observam ca “baietii rai” mereu lucreaza in echipa, mereu au curajul de a face lucruri rele, nocive. De aceea au si succes. “Oamenii buni” dezbat prea mult, se cearta intre ei, nu gasesc directii si solutii, sunt putin confuzi iar “baietii rai” profita de acest lucru. Este ca la un meci de wrestling pe echipe. Adversarii vad ca nu ai incredere in colegul tau si intr-un moment de neincredere echipa ta pierde.

 

Sa fie mereu 7 zile de lupta, curaj si demnitate.

 

7 Days of Trust

Advertisements