Miercuri dimineata intri in cladirea unde lucrezi. De la receptie primesti  un dublu buna dimineata viguros din partea paznicului si a receptionistei care continua exaltati:

– Maine este joi, iar poimaine vineri… Urmeaza weekendul! Zambesti confuz si te duci catre lift. Iti spui: Poate ei se plictisesc si de aceea au atata oroare fata de munca. Ajungi la birou si te trezesti cu managerul in fata ta care iti spune:

– Nu te grabi foarte tare, oricum vine sfarsitul de saptamana, sa lasam lucrurile mai moale . Oau, cata pofta de munca in jurul meu iti spui in gand.

Bucharest

Iesi de la serviciu si zaresti in strada, la 10 metri in fata ta, un fost coleg de liceu. Astepti cateva secunde pana se va apropia de tine ca sa-l saluti si sa vorbesti cu el:

– Hei, frate, ce mai faci, omule? Nu te-a auzit (castile in urechi), nu te-a vazut (citea ceva pe un Kindle). Il sperii dandu-i un pumn amical, ca intre barbati, in spate, si in sfarsit te saluta. Revine foarte grabit la Kindle-ul lui.

Incerci sa te indrepti catre metrou si o data ajuns la peron brusc o zaresti pe fosta iubita. Aceasta studiaza foarte concentrata tinuta celorlalte fete care asteapta trenul. Tinuta, formele, gentile, pantofii, studiaza tot. Mai mult, ramai putin uimit cum fiecare fata din jurul tau, mai ales ca este sezonul primaverii si luna martie dicteaza “terenul de joaca al domnisoarelor”, se uita la florile primite de celelalte fete. Le compatimesti putin dandu-ti seama ca multe dintre ele au aceleasi flori cumparate de catre vreun iubit cu 2 sau 3 lei de la metrou. Cele mai invidoase se uita cu mare pofta (de parca ar dori sa le manance) la buchetele de flori mai scumpe ce se mai intampla sa existe in mainile unora dintre demoazele. Fosta ta iubita te observa si iti spune:

– Uite ce flori am primit! Dupa cateva secunde in care ai analizat florile fetei, din trenul proaspat sosit de la metrou iese si noul iubit al fostei care incepe sa o sarute pe aceasta mai pasionat si mai chinuit ca niciodata tocmai ca sa-ti demonstreze cata dragoste exista intre ei. Iti spui in gand: “Daca tocmai atunci ii arata pasiunea, inseamna ca asta este egoism si lupta pentru teritoriu. Nu poate oare sa o sarute asa pasional diseara, in pat? Oare asa s-o chinui si in momentele intime? Saraca fata… In loc sa il motiveze prezenta iubitei lui il motiveaza prezenta mea? Si de ce ma considera un inamic? Ce mai alegeri face majoritatea fetelor…”

Incerci sa pleci cat mai rapid deoarece simti ca pierzi timpul, brusc, “rinocerul in calduri” incepe sa te analizeze din cap pana-n picioare si ii ia cam mult… Avand in vedere ca esti cu vrei 12 cm mai inalt ca el. Astfel si barbatul din fata ta putea intra foarte bine in categoria :”fetelor studioase”. Era gelos, iar ea confuza – o fata pentru care banii, florile, o masina rosie frantuzeasca si un prieten gelos reprezinta idealul in viata. Le urezi numai bine celor doi indragostiti si urci in tren.

Mai ai putin si ajungi acasa. Mai sunt 5 minute. Strada pe care mergi acum iese in evidenta prin foarte multe panouri de publicitate care sugereaza “victoria si beneficiul” adus de tehnologie in viata omului. Vezi batrani cum dau de mancare la peste 20 de caini, caini care dimineata te latra, te alearga, tu ii fugaresti, iar povesea continua…

Doua persoane nu ti-au oferit un raspuns mesajelor/invitatilor tale – nici fata draguta pe care incerci sa o cuceresti si nici un fost coleg de facultate caruia vrei sa-i propui un proiect. Ce ciudat, cat de robotic, ti se pare aceasta situatie.  Judeci in felul urmator: Cu toate ca traiesti in 2013, inca mai exista persoane de care incerci sa te apropii (fie ca e vorba de o intalnire personala, de o intrevedere de afaceri, de o iesire in oras cu un vechi coleg) care nu au curajul, decenta sau bunul simt sa-ti raspunda: ”Nu, nu vreau sa ne vedem sau da, vreau sa ne vedem ori nu se poate”. Te surprinzi cugetand: “Este drept, nici eu nu am dat curs la toate invitatiile din viata mea, insa de fiecare data am infirmat participarea printr-un anunt simplu”.

Ajungand in dreptul usii casei tale, un vecin te opreste si-ti spune:

– Oho, de cand nu te-am mai vazut domnule! Hai cu mine in garaj sa bem o bere cat imi repar masina. Vezi tu, eu am deja peste 60 de ani si am invat sa-mi respect masina. Si masina trebuia sa aiba casa ei, si anume garajul. Am invatat asta de mic. Acum insa, in zilele noastre, vezi peste tot masini fara casa, amplasate in fata blocurilor ca niste obiecte izolate. Batranul stergandu-si mainile de ulei,  rugina si transpiratie te intreaba:

– Pustiule, ce e cu tine? Nu prea esti in apele tale.

– Sunt putin obosit, atat tot.

– Tinere, las-o moarta, nu esti deloc obosit, esti trist. Te miri in aceste momente cum de batranul putea sa ghiceasca astfel de stari emotionale.

– Cam asta este, aveti dreptate. Sunteti prima persoana pe ziua de astazi care a recunoscut aceasta emotie, aceasta stare pe chipul meu.

– Tinere, tinere, de mic am fost invatat sa fiu autentic. Uite, tristetea asta pe care o ai de la ce vine? Este vorba despre o fata? Despre bani? Despre afacerile tale? Parintii tai sunt bine?

– Ma bucura prezenta dvs. Sunt trist deoarece ma simt robotizat, ma simt manipulat, ma simt ca nu prea traiesc. Peste tot aud sfaturi ca trebuie sa stiu sa manipulez oameni, ca trebuie sa fiu smecher, ca fiecare zi e o lupta. Dar eu am succes fara toate astea si nu foarte multe persoane ma cred.Viata e ceva foarte frumos, curat, bogat. Viata e un zambet pe care merita sa-l vezi si sa-l simti in fiecare zi. Insa acel zambet nu vine de la sine, omul trebuie sa contribuie cu ceva. Dar acum…

– Dar acum ce, tinere? Vrei sa spui ca nu mai conteaza? Ca nu mai este posibil?

– Cam asa ceva. Te opresti o clipa pentru a mai lua o gura de bere.

– Baiete, ma bucur ca esti tu insuti. Asta conteaza. Intr-adevar, stiu despre ce vorbesti. Principiile tale reprezinta cei mai buni prieteni pe care ii poti avea. Tine minte asta. Acum, iti voi spune ceva si vreau sa fii foarte atent. Tot ceea ce faci conteaza. Uite, cand am intalnit-o pe sotia mea nu eram deloc bogat. Aveam 30 de ani si imi placea munca, distractia si sa-mi cumpar haine. Inca de la 17 ani tot munceam si imi stabileam singur ce vreau sa fac. Eram asemenea tie. Sotia mea, chiar inainte sa ne casatorim mi-a spus: “Te-am ales pe tine pentru ca stii sa te descurci, esti inteligent si vreau sa construiesc impreuna cu tine casa noastra, sa muncim amandoi, sa ne dezvoltam o afacere cinstita”. Apoi mi-a explicat greselile pe care le fac multe dintre femei cand isi aleg un iubit: “Se uita la banii acestuia, de fapt la banii bunicilor si parintilor lui si cand isi irosesc averea nu stiu sa se descurce, nu stiu cum sa puna banii la loc tocmai pentru ca nu au muncit, nu au avut principii si nu au avut o tinuta morala. Tu insa, chiar daca ramai maine falit, stii cum sa te descurci, stii ce trebuie sa faci”.

– Oau, acum inteleg de ce sunteti optimist.

Da. Mai mult, tatal meu m-a invatat urmatorul lucru cand mi-am cumparat primul costum pe la 20 de ani: “Asa cum ai grija de costumul tau, sa ai grija si de viata ta. Nu-l mototoli, deoarece te va incomoda si nici nu vei arata bine in el. Daca se rupe, vezi cum il refaci. Nu te grabi, deoarece ti se va rupe din nou in foarte scurt timp. Asa si cu viata – alegi drumuri usoare si fugi de cele care presupun responsabilitate, atunci te poti multumi doar cu putin. Nu vei obtine prea mult”.

– Chiar acum doua luni mi-am cumparat si eu un costum. Vreti sa vi-l arat?

– Desigur, tinere. Maine dimineata e bine?

– Da.

– O sa-ti arat cum sa-l ingrijesti.

Advertisements