De abia a trecut vara si unii au impresia ca a venit Iarna. Daca vrei cumva sa simti din nou caldura din iunie si iulie atunci trebuie sa faci o plimbare cu autobuzele din Bucuresti. Aici mereu geamurile sunt inchise inca de la sfarsitul lui august…  Anumiti calatori (prea multi) nu vor sa “traga curent”, le este frica ca vor raci si vor suferi ulterior si de o boala incurabila. Din fericire, mai sunt si oameni cu capul inca pe umeri care se lupta sa deschida geamul deoarece simt cum se sufoca… Oameni care chiar traiesc si vor sa vada cum vantul le mangaie fata, cum aerul le da vlaga s.a.m.d.

Acest scurt portret al unui context social specific poate fi luat drept exemplu pentru unele dintre neajunsurile, esecurile sau greselile din tara noastra. Romania se afla in stadiul de “nu deschide geamul, o sa racim!”. Faptul ca majoritatea posturilor de televiziune, politicienilor, posturilor de radio, scolilor, facultatilor prefera sa faca din competitie, educatie si expunere/participare internationala doar o afacere care sa aduca cat mai multi bani cu putinta inchide “ferestrele Romaniei”, nu le permite sa fie deschise pentru a aerisi si revigora studentii, tinerii muncitori, forta de munca in putere, pensionarii. Uneori chiar tinerii foarte curajosi, care prefera sa stea cu “ferestrele deschise” se simt sufocati, li se “taie respiratie” deoarece nu primesc sprijin ci doar complicatii.  In Romania, in prezent, nu mai este inteles corespunzator (sau poate nu a fost inteles niciodata) ceea ce inseamna frumusetea de a risca, de a iesi din zona de confort propriu, de a intrece asteptarile, de a tinde spre a fi extraordinar ci nu doar “ok”.

Sursa foto:

http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/01/07/who-advisor-secretly-pads-pockets-with-big-pharma-money.aspx

Destul de des se spune ca in Romania este coruptie. De ce este coruptie? O perspectiva ar fi urmatoarea: Salariul minim pe economie este 700 de lei – din start se observa ca la nivel social-politic se incearca “imbolnavirea sociala a individului”. Se considera ca 700 de lei este o suma suficient de mare pentru ca un om sa traiasca. Insa cu 700 de lei poti sa supravietuiesti, dar nu sa traiesti. Omul nu este facut doar pentru a supravietui. Munca lui poate fi completa si utila societatii daca acesta se si relaxeaza si isi poate permite o mancare mai buna, o iesire la un film, o plimbare in oras. Cu 700 de lei un om se gandeste doar cum sa nu-i fie foame la sfarsitul zilei si nu se mai gandeste sa-si faca bine meseria. Iar daca o munca nu este bine facuta, atunci exista accidente sau greseli profesionale si trebuie “experti” care sa le repare. Investim astfel timp si bani pentru a repara in exces in loc sa realizam perspective concrete. Mai mult, unele dintre firme  sunt obligate sa-si plateasca angajatii la negru din cauza taxelor prea mari impuse de stat. Ce-i drept, asta nu inseamna ca firmele au o scuza, dar nici usor nu le este.

Apoi intervine birocratia. Birocratia naste frustrare, confuzie. Astfel se stimuleaza agresivitatea si pesimismul: “Nimic nu se poate, toti mint, e greu, nu mai pot”. Pentru a trece usor peste birocratie, se apeleaza la spaga. Spaga ii face pe romani mai putini competitivi deoarece aceasta nu ofera experienta “am incercat de mai multe ori si am reusit” ci ofera experienta “am dat bani si m-am scos”. Lipsa de competitivitate duce la rezultate slabe la nivel politic, sportiv, educational etc. Rezultatele slabe conduc la regasirea excesiva a indivizilor in cluburi, baruri, restaurante, masini de lux, imbracaminte emo s.a.m.d.” Astfel Romania este usor controlabila, mult dezorganizata, ii lipseste exercitiul, antrenamentul. Un lucru e sigur: Multi dintre romani, din pacate, sunt in competitie cu ei insisi. Le plac “ferestrele inchise”.

In Romania se traieste oare… Sau doar se supravietuieste?  Daca raspunsul nu este conform asteptarilor noastre atunci ce mai asteptam? Trebuie sa muncim mai mult si mai bine. Nu este indicat ca la finalul acestui articol sa spunem “da, asa e, este adevarat” ci “hai sa schimbam lucrurile in bine. Pentru inceput eu ce pot face? Hai sa deschid fereastra”.

Advertisements