Practica în timpul facultăţii şi câteva opinii despre viaţă

Facultatea reprezintă în cele mai multe dintre cazuri principalul reper după care ne ghidăm în viaţă profesională. Dorim să ne concentrăm asupra unui anumit domeniu pentru ca, ulterior, să putem să profesăm în acesta.

Sursa foto: http://ritm.w2s.in/?page_id=706

Însă ce facem când facultatea nu ne oferă ceea ce avem nevoie? Ce facem când toată ziua trebuie studiate doar cărţi din care, mai apoi, să facem doar referate ca la liceu? Cum procedăm când profesorii sunt grăbiţi, vin la jumătatea orei, mai au cursuri şi la alte 5-6 facultăţi? Cum acţionăm când vedem că facem foarte multă teorie în care ne pierdem într-un moment dat întrucât nu o punem în practică? La ce ne gândim când vedem că la cursuri şi seminarii suntem foarte plictisiţi? Cum schimbăm faptul că în unele facultăţi particulare din România studenţii petrec mai mult timp aşteptând profesorul să apară la ore în loc să-l aştepte pentru a lucra împreună cu acesta pentru o anumită tematică?

Astfel de situaţii există. Dar asta nu înseamnă că ele nu pot fi rezolvate. Depinde de fiecare dintre noi cum acţionează pentru a soluţiona anumite probleme. Atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv. Trebuie să învăţăm să lucrăm bine atât individual cât şi în echipă.

Sursa foto: http://www.collegefundsonline.net/notting-hill-college-success-through-partnership/

În prezent, cel puţin în cadrul anumitor facultăţi cu profil socio-uman cât şi tehnic sau economic, studentul se simte prea confortabil, atât de confortabil încât cade într-o stare de toropeală, i se diminuează energiile. Lucru care conduce la demotivare, timiditate, este prins în capcana intitulată  “am învăţat să stau în bancă”. El deja ştie ce se va petrece la facultate peste o săptămână, peste un an, peste doi ani: Va sta în bancă, va aştepta profesorul care mereu întârzie 20 de minute, va căsca, se va gândi la persoana drăguţă care stă cu două rânduri mai în faţa lui dar pe care nu a băgat-o niciodată în seamă, va scrie două ore încontinuu după dictarea profesorului care parcă nu se mai termină niciodată, va pleca apoi acasă. Va lua şi examenele deoarece profesorii nu vor să vină la restanţe… Mai ales că unele dintre ele sunt vara şi nu este plăcut să se “deplaseze pe căldură pentru câţiva studenţi”. Astfel, chiar dacă învaţă sau nu, studentul nostru tot va lua examenul. Mai apoi, studentul trebuie să aducă şi o adeverinţă de practică. Necăjit că trebuie să se ducă să-şi găsească loc de practică preferă să dea 300 de Ron unui cabinet/firme/companii pentru a i se elibera pe loc o adeverinţă de practică. Apoi toată România se întreabă: De ce există atâţia nepricepuţi, corupţi, mincinoşi, individualişti, “oameni de rezervă”? Pentru că şi noi prin atitudinea noastră permitem acest lucru. Suntem uneori prea comozi, alteori prea supăraţi, dezamăgiţi etc.

Da… Viaţa este tare grea. Nu ne dă mereu ceea ce avem nevoie. Uneori trebuie să luptăm şi pentru cele mai mici lucruri. Sunt momente în care ne zbatem să spunem adevărul, sunt clipe în care ne trezim plini de regrete. Există situaţii care ne frustrează într-o asemenea manieră încât ne vine să aruncăm cu toate pe jos, să spargem, să strigăm, să plângem, să fim învinşi. Nu este deloc uşor. Dar… Dacă se poate face ceva, dacă există măcar o mică posibilitate pentru ca lucrurile să stea altfel, atunci trebuie încercat. Nu trebuie neapărat să ne epuizăm complet în încercările noastre. Nu trebuie să ne istovim trupul şi mintea într-o asemenea măsură încât să nu mai fim buni de nimic pe viitor. Este recomandat să acţionăm disciplinat şi să fim insistenţi. Când pornim la acţiune trebuie să ne pregătim. Pregătirea este mama victoriei.

Sursa foto: http://accomplishedcaliforniateachers.wordpress.com/2010/06/25/silicon-valley-lesson-for-duncan/

Societatea actuală ne înghite, ne sufocă, ne înghesuie prin intermediul a miliarde de informaţii zilnic. Ne face să ne schimbăm comportamentul prea des, să credem în diverse lucruri. Informaţiile au ajuns să ne domine pe noi ci nu noi pe ele. Chiar şi acest text, acest articol este o sursă de informare. Pentru unii este revoltător, pentru alţii acceptatibl, iar pentru unii magnific. Este important totuşi să se observe care este acea sursă care, chiar dacă intrigă, place, deranjează, atrage ne ajută în demersurile noastre socio-psihologice. Exemplu: Pentru pasionaţii de chimie sunt unele formule pe care nu le agreează, asta nu înseamnă că acele persoane nu or să mai fie pasionate de chimie.

Acum, revenind brusc la practica în timpul facultăţii trebuie precizat că atunci când observăm că ne plictisim, ne pierdem din putere, ne plafonăm în facultate putem spune lucrurile acestea profesorilor noştri. Nu este o ruşine sau o lipsă de politeţe. Este pur şi simplu un lucru corect făcut. Profesorii trebuie înştiinţaţi că noi plătim bani sau timp pentru respectivul profil pe care îl studiem şi că vrem să ne facem o carieră din el. De ce să stăm cu mâinile în sân să vedem cum profesorul vine la ore cu 20 de minute întârziere, cu un pahar de cafea în mână şi îşi cere scuze pentru ca a fost un trafic infernal afară si apoi perorează pe un subiect abstract.

Putem stabili noi să facem practică. Depunem singuri scrisori de intenţie şi cv-uri la diverse companii/cabinete etc. unde să facem internshipuri, practici de specialitate într-un program cel puţin part-time (jumătate de normă).

 

Sursa foto: http://www.online-college-and-university.com/

Uneori cea mai bună practică este chiar un loc de muncă part-time. Se poate întâmpla să învăţăm mai multe lucruri folositoare pentru noi în cadrul unei companii decât în cadrul facultăţii.

Facultatea trebuie completată cu o perioadă de practică (nu neapărat cea impusă de facultate), internship, job etc.

Unde mai puteţi adresa comentarii în afară de acest blog? La adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Advertisements