Principalele criterii de evaluare pe care ar trebui să le utilizeze un intervievator.

Cu toate că fiecare intervievator în parte are propriul său stil de a susţine interviurile de angajare, există anumite criterii generale pe care trebuie să le utilizeze în evaluarea candidaţilor (intervievaţilor).

Sursa foto: http://dentonlibrary.wordpress.com/2011/04/07/interview-skills-the-key-to-getting-your-dream-job/

Criteriile acestea de evaluare (care sunt descrise mai jos) pot fi definite ca fiind “metode de manifestare comportamentală ale candidatului” prin intermediul cărora intervievatorul poate fi realmente impresionat sau nu de candidatul în cauză – în functie de rezultatul evaluarii criteriilor.

1. Cunoaşterea şi relatarea informaţiilor despre compania la care candidatul susţine interviul. Aici candidatul nu trebuie neapărat să prezinte istoria companiei în cadrul căreia aspiră să se angajeze, ci să prezinte detaliile esenţiale ale acesteia: Domeniul de activitate, punctele de lucru, specificarea numelor reprezentanţilor companiei, anul înfiinţării ş.a.m.d.

Acest lucru oferă intervievatorului părerea că respectivul candidat s-a informat despre companie şi astfel se poate dovedi ca fiind o persoană organizată şi muncitoare. Nu se întâmplă însă întotdeauna aşa – dacă acest prim criteriu de evaluare nu este completat de cele care urmează, atunci nu se poate acorda candidatului “nota cea mai mare”.

Sursa foto: http://mechanicalengineerings.com/interview

2. Hotărârea/Determinarea – Un candidat hotărât va avea mereu prioritate. Cel care menţionează şi demonstrează prin conduita sa că vrea să muncească se remarcă prin optimismul, dorinţa de a lucra şi insistenţa sa.

Dubiile şi lipsa de reacţie, inerţia, comunicarea lentă, expresiile “nu ştiu ce să zic”, “nu accept aşa ceva”, impunerea unui anumit salariu care să nu fie negociabil reprezintă comportamente care aduc sigur eşecul în cadrul interviurilor de angajare.

3. Comunicarea: Indiferent pentru ce funcţie un candidat participă la un interviu, acesta nu trebuie să comunice lent, greoi, să se exprime cu întreruperi. Comunicarea organizată şi fluentă denotă cunoaşterea propriei persoane, o bună abordare a propriilor trăiri, adaptabilitate la diverse contexte sociale ş.a.m.d.

4. Potenţialul: Talentul (abilitaţile/cunoştinţele) pe care îl are candidatul pentru un anumit lucru şi care poate fi dezvoltat în timp. Unii dintre intervievatori se concentrează doar pe experienţa candidaţilor, lucru care îi face să cadă în plasa “statisticilor” şi să nu remarce potenţialul acestora.

Sursa foto: http://www.hrinmotion.com/content.php?content_id=13

5. Stabilitatea/Durabilitatea. Intervievatorul prin întrebările şi atenţia la detalii poate observa dacă un candidat va fi sau nu un angajat care doreşte să muncească pe termen lung. Cum îşi poate da seama intervievatorul de acest aspect? În primul rând trebuie să analizeze insistenţa, motivaţia şi felul în care comunică candidatul. Un candidat determinat să muncească pentru perioade semnificative de timp va folosi cuvinte şi expresii pozitive, motivante, energizante, entuziaste, precum: “Sunt hotărât să intru în perioada de probă pentru a vă demonstra care sunt principalele mele abilităţi” ; “Ar fi o veste minunată să primesc un răspuns pozitiv” etc. De asemenea, insistenţa si iniţiativa intervievatului reprezintă de fiecare dată un plus. Cel care vine pregătit la interviu cu cv şi agendă, care trimite e-mailuri de mulţumire pentru participarea la întrevederea profesională, care comunică fluent, care doreşte să dovedească ceea ce poate face şi apoi să fie răsplătit corespunzător reprezintă tipul candidatului care are cel puţin şase trăsături demne de apreciat: Corectitudine, flexibilitate, tenacitate, dorinţă de performanţă, bun simţ, hărnicie.

Unde mai puteţi adresa comentarii în afară de acest blog? La adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Advertisements