Alegerile importante din viaţa noastră

Aproape în fiecare moment alegem. Ne hotărâm cu ce să ne îmbrăcăm pentru începutul de săptămână, ne decidem asupra a ceea ce mâncăm, alegem activităţile pe care le considerăm potrivite, vorbim cu anumite persoane, ne gândim la unul sau mai multe lucruri ş.a.m.d.

Sursa: http://www.davidzinger.com/the-one-ball-choice-1941/

Pentru imaginea de ansamblu orice alegere pe care o luăm contează. Desigur, nu tot timpul ne orientăm corect. Facem greşeli, le corectăm, ne îmbunătăţim capacitatea de a analiza şi de a sintetiza, propunem idei noi, privim lucrurile raportându-ne la viitor. Este util de ştiut că majoritatea deciziilor pe care le luăm au la bază acţiunile noastre din trecut, actele noastre sociale anterioare. Drept exemplu, un elev care este foarte bun la sport şi are aptitudini fizice deosebite are toate şansele să-şi dorească o carieră în sport; O persoană preferă în prezent un anumit tip de mâncare care i-a plăcut şi în trecut; Un tânăr poate dori să lucreze într-o companie care să-i permită să-şi poată utiliza abilităţile pe care le deţine.

Sursa: http://desmondkok.wordpress.com/2007/10/17/please-make-your-choice/

Uneori nu putem să alegem pentru noi. Alţii o fac în locul nostru – din diverse motive: Îi lăsăm noi, ne este frică să ne hotărâm şi considerăm că ar trebui desemnată o altă persoană, un alt decident care să ne ajute, nu suntem informaţi, nu putem privi spre viitor, unele situaţii de viaţă par neclare etc.

Bineînţeles că există momente când chiar este recomandat ca altcineva să aleagă în locul nostru pentru a ne arăta cum se ia o decizie, de ce s-a luat respectiva hotărâre etc. Familia, învăţătorii, profesorii, prietenii sunt primele persoane din viaţa noastră ce ne-au arătat cum se face o alegere. Ne-au ales hăinuţele pentru şcoală, ne-au demonstrat care sunt materiile importante, ne-au prezentat teoriile negocierii, bunului simţ etc.

Dar ce se întâmplă când apar alegerile pe care noi le considerăm foarte importante şi care au un impact emoţional covârşitor asupra noastră. Se întâmplă ca un anumit context social să ne producă stări de anxietate, de frică, nesiguranţă tocmai pentru că suntem conştienţi de faptul că urmează să facem o selecţie, că în momentele care vin cu repeziciune o să fim nevoiţi să renunţăm la ceva şi să dobândim altceva. Uneori doar renunţăm, alteori doar obţinem.

Spre ce facultate mă îndrept? Ce casă să-mi iau? Ce datorii să plătesc prima oară? Care este locul de muncă potrivit? Oare să-mi caut altceva de lucru? Dacă rămân fără serviciu? Cum oare o să fac bani? Să mă înscriu în acea organizaţie? Pot să părăsesc această persoană? Interesantă oferta asta… Ce să fac, să o accept? Ce n-aş da să petrec mai mult cu copilul meu… Trebuie sa pot, dar pot? Am trei oferte, oare care este cea mai bună? Ce fac cu viaţa mea? Spre ce mă îndrept? Să mă implic în activităţile de voluntariat?

Ne punem periodic astfel de întrebări. Pe lângă acestea, mai sunt şi cele morale: Să fac ceea ce mi se spune cu toate că nu este tocmai corect? Dacă o să sufere şi alte persoane de pe urma deciziilor pe care le voi lua? Să-l iau pe ”ocolite” pe clientul ăsta doar ca să închei contractul? Mă bucur că l-am ajutat pe acest om, oare se va folosi de bunătatea mea ca să mă influenţeze pe viitor? Să-l mai ajut?

Într-adevăr ne punem destul de multe întrebări în fiecare zi. Chiar şi când suntem în vacanţă, în plină activitate muncitorească, în concediu etc.

Probabil că vorbim cel mai des cu propria noastră persoană. Noi ne cunoaştem cel mai bine. Gândurile, gesturile, memoria, corpul nostru – sunt parte din noi, ne alcătuiesc ca fiinţe umane. De aceea trebuie să ştim că suntem puternici. Deciziile ne aparţin. Putem să facem o alegere şi tocmai de aceea suntem voinici, pentru că avem şansa să fim proprii noştri arbitrii. Astfel arbitrul cel mai important în această viaţă poate fi chiar propria noastră fiinţă. Totodată trebuie ţinut minte că acest arbitru devine puternic numai dacă se informează, dacă creează relaţii sociale, dacă schimbă impresii, participă la activităţile societăţii, este activ, obţine energia de la ceilalţi arbitrii. Arbitrii între ei se încarcă cu energie. Energia însemnând experienţă dobândită, optimism, stabilitate emoţională, empatie, învăţătură, discernământ, raţionament, moralitate, bun simţ, conştiinţă, planificare-organizare cât şi mulţi alţi factori ce pot fi “cunoscuţi prin cunoaşterea” acestei lumi.

Ca “arbitrii” avem responsabilitatea de a lua deciziile potrivite pentru noi înşine. Chiar şi atunci când vedem un alt “arbitru” că este dezamăgit ne folosim de unii dintre factorii menţionaţi mai sus, şi anume raţionamentul, bunul simţ şi moralitatea pentru a ajuta respectivul “arbitru”.

Un învingător este cel care speră ca toţi participanţii, la finalul competiţei, să fie mulţumiţi. Un învingător este un coechipier cu trăsături altruiste şi cu scopuri clare.

Mereu, în momentele de panică, de emoţie profundă, de anxietate ne gândim că avem de făcut alegeri foarte importante. Trebuie  totuşi să ne informăm şi să vedem cât de importante sunt în realitate respectivele alegeri pe care dorim să le facem. Întrebări precum: Am şi alte opţiuni? Oare nu mă grăbesc prea tare? – reprezintă posibile soluţii la diversele situaţii cu care ne confruntăm.

Pe de altă parte, aserţiuni pozitive, înţelepte, benefice precum “vreau să mă informez înainte de a mă decide” pot ajuta foarte mult.

Se întâmplă să alegem uneori din ruşine. Fie facem parte dintr-un anturaj şi este astfel prezentă “concepţia de grup” conform căreia trebuie să facem ca şi ceilalţi membrii ai grupului, ori suntem “prinşi” în capcana dezamăgirii care ne lasă într-o stare de inerţie deoarece nu vrem să ne supărăm colegii, prietenii etc. Ne spunem nouă că am început ceva şi trebuie dus la capăt, indiferent de cum se produce acest lucru. Într-adevăr, uneori chiar se poate întâmpla să nu putem face nimic dar, totuşi, asta nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim să ieşim dintr-o anumită situaţie în care ne complacem. Alteori suntem atât de deprimaţi încât ne decidem foarte greu dacă să ne ridicăm din pat sau nu.

Sursa: http://thiiran-muru-arul.blogspot.com/2010/09/7-undeniable-reasons-why-some-people.html

Cum putem depăşi astfel de situaţii? O soluţie bună ar fi informarea – trebuie să ne informăm despre lucrurile cu care intrăm mai mereu în contact – astfel o să putem să fim mai siguri pe noi. Şi, se ştie, siguranţa oferă încredere. Încrederea oferă optimism, iar optimismul ne poate face puternici. Un om informat este un om pregătit.

Cum ne informăm? În funcţie de context, ne documentăm prin intermediul cărţilor, ziarelor, profesorilor, familiei, internetului, diverselor organizaţii sociale (inclusiv cele politice) ş.a.m.d. Surse sunt – chiar mult mai multe decât cele enumerate până acum. Important este să facem o triere şi să observăm care sunt acele surse ce ne ajută cu adevărat.

Planificarea activităţilor şi organizarea vieţii de zi cu zi poate ajuta enorm. Ne poate crea acea deprindere ce ne dă “aripi” în situaţiile sociale dificile. Dacă avem experienţa organizării (aranjarea biroului, curăţenie în cameră, organizarea documentelor, crearea unui orar, gestionarea unei agende etc.) înseamnă că suntem capabili să luăm şi decizii corecte. Cu toate că poate părea ciudat, dar aceste detalii ale vieţii cotidiene, precum organizarea propriei camere în care locuim, ne pot ajuta să facem alegerile optime. De ce? Pentru că mintea noastră este antrenată, este obişnuită cu respectarea unui program, cu repartizarea anumitor lucruri. Până la urmă când facem o alegere repartizăm, facem un clasament al avantajelor şi dezavantajelor. Deci vedem o asemănare între aranjarea camerei în care locuim (amplasăm lucruri, eliminăm ceea ce nu folosim etc.) şi luarea unei alegeri, unei decizii.

Atunci când facem o alegere trebuie să gândim – uneori trebuie să o facem rapid, alteori să fim mai analitici, mai minuţioşi pentru a nu ne pripi.

În funcţie de contextele în care trăim suntem nevoiţi să facem şi alegeri foarte rapide, le luăm aproape fără a ne gândi, par aproape ca fiind reflexe de gândire. A nu se confunda acestea cu algoritmii din viaţa noastră – alegem să ne punem apă în pahar ca să o bem, mâncare în farfurie etc.

Aceste reflexe ale gândirii sunt necesare în activităţi precum sportul, competiţiile de diferită natură, situaţiile limită, de supravieţuire, de evitarea unui accident etc.

Bineînţeles că ar fi de dorit să ne păstrăm calmul, să fim eficienţi. Să avem puterea de a lua decizia potrivită în funcţie de situaţia în care suntem angrenaţi – să acţionăm corespunzător contextului în care ne aflăm.

Unde mai puteţi adresa comentarii în afară de acest blog? La adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Advertisements