Întâlnire în timp


Au trecut două zile de când tot sunt rătăcit. Încerc să găsesc vreun punct de reper, vreo împrejurare cât de cât familiară dar nu zăresc deloc aşa ceva. Oamenii pe care încerc să-i opresc din mersul lor grăbit şi să-i întreb unde sunt, nu-mi răspund. Nu mă aude şi parcă nu mă vede nimeni.

După un timp totuşi, observ pe cineva că se îndreaptă către mine. Mă salută şi îmi spune să nu fiu îngrijorat. Continuarea aceasta este:

Nu fi îngrijorat, călătorule, eşti rătăcit nu din vina ta, ci din cauza faptului că dimensiunea universului, adică timpul, a suferit un mic blocaj. În acest blocaj, oamenii cu un simţ spiritual insolit simt schimbările provocate în fabulosul fenomen intitulat timpul. Ceilalţi, adică majoritatea persoanelor de pe Terra, nu au această putere de discernământ.

– S ă consideri deci faptul de a fi rătăcit ca o putere pe care o am eu? Măi să fie… Şi atunci de ce mă simt foarte pierdut, timorat, înspăimântat? Din cauză că sunt eu puternic la nivel spiritual?!

Uşurel, nu te agită. Nu am spus că puterea ta este maximă. Am afirmat doar că o deţii. Depinde de tine cum ţi-o dezvolţi. Acum, când vorbesc cu tine, simt că intensitatea la care se exprimă spiritualitatea ta nu este tocmai la cote înalte ci, dimpotrivă, e cam pe la subsol. Dar, repet, eşti unul dintre privilegiaţii Terrei. Voi, oamenii, nu vă cunoaşteţi aproape deloc trupul, mintea şi spiritul. Aşadar, tu probabil ai primit o altfel de educaţie.

– Ok. Mi s-a mai spus când eram la facultate că am un grad ridicat de inteligenţă emoţională. Are vreo legătură chestia asta cu spiritul meu cât de cât puternic?

– Dar sigur că da. Vezi, ai capacitatea să deduci lucruri pe care alţii din specia ta nici măcar nu le înţeleg sau cunosc.

Dar şi tu văd că eşti om. Doar te văd şi, mai mult, vorbeşti cu mine.

Am luat această formă temporar doar pentru a te avertiza, fără să te panichez, cu privire la ce poţi face în acest timp cât eşti rătăcit.

-Bine. Dar înainte să-mi explici, spune-mi cum de s-a blocat timpul? Pentru că dacă el nu are nici început nici sfârşit, nu poate fi definit clar etc., atunci cum poate să se blocheze?

– Cum nu este definit? Chiar voi, oamenii, i-aţi dat un nume. Timpul este timp. Ceva care trece pentru altcineva, respectivpentru  fiinţele de pe întregile planete, dar nu trece pentru el însuşi.

– Off… Filozofie, acum? Ok, pot spune că pot discuta şi asta. De fapt, chiar mi-ar face plăcere.

– Stai fără griji, discuţia noastră mai durează doar două, maxim trei minute. Nu de alta, dar un reprezentat al timpului mă cheamă să mă duc din nou la departamentul meu “FT”, adică frecvenţa timpului pentru a mă putea apuca să lucrez în continuare la deblocarea timpului.

– Aşa că, ascultă ceea ce am de spus. Tu acum eşti în alt secol. Se prea poate să fii în secolul I sau II. Te-ai mirat mai devreme şi din cauza faptului că hainele oamenilor care nu te văd şi la care tu încerci din răsputeri să li te adresezi corespund cu cele despre care ai citit în romanele de istorie că se purtau prin secolul I. Ei, acum poate este timpul să te opreşti din mirare.

– Acum este timpul? Cum să fie acum timpul când timpul s-a oprit?

– Blocat, nu oprit.

– Mă rog, de parcă nu ar fi totuna.

Păi nu e totuna. Îţi spun şi de ce: Dacă se oprea timpul, omul nu mai exista. Sau trăia mereu doar în prezent, neputând să reţină nimic minte, nici măcar că este om. Ar trăi într-o confuzie permanentă. E ca şi cum ai scoate din priza un calculator – calculatorul există, ca obiect, dar nu se poate lucra la el decât dacă se bagă în priză. Pe de altă parte, dacă calculatorul s-a blocat, atunci poate cu un restart se poate îmbunătăţi problema. Cam aşa e situaţia şi cu timpul.

Să înţeleg că timpului îi trebuie un restart?

– Da.

– Au cam trecut cele două-trei minute, trebuie să fug la “FT”. Ascultă-mă acum: Vei mai sta rătăcit vreo două zile. Nimeni nu te va vedea sau simţi. În subtimpul acesta al timpului poţi călători, poţi vizita locuri extraordinare. Ai ocazia să mergi oriunde îţi pofteşte inima şi gândul fără să te simtă nimeni. Astfel, nu doar te vei distra ci îţi vei îmbunătăţi şi situaţia ta spirituală – despre care am vorbit mai devreme, devenind astfel mai puternic. Nu o să-ţi fie foame, sete, nimic dintre toate acestea.

– Sunt ca o fantomă?

– Exact. Eu prefer totuşi cuvântul “spirit”.

– Înainte să plec, mai doreşti să mă întrebi ceva?

– Da. Două întrebări am: Se blochează des timpul?

– Nu. Asta e doar a doua oară în istoria umanităţii. Acum, a doua întrebare, te rog.

– Cum de s-a blocat? Ce nu a mers? Te-am întrebat mai devreme.

Voi, oamenii, vă plângeţi mereu că nu mai aveţi timp încât aţi suprasolicitat timpul. Nu vă mai respectaţi programul de lucru şi odihnă. În loc să vă odihniţi, voi lucraţi. Astfel deveniţi obosiţi şi îl epuizaţi şi pe “Timp”. De multe ori, acesta din urmă plânge deoarece vede că voi sunteţi nemulţumiţi şi că de fiecare dată vă păcăleşte dorinţa voastră bolnavă de progres. A… Şi ar mai fi o chestie. Mi-a zis un reprezentat al timpului să-ţi transmit ceva: Cu toate că sunt progrese tehnologice, ştiinţifice etc., de fapt nu există niciun progres uman. Acestea sunt progrese artificale, dar acelea naturale nu se observă. Spre exemplu, aveţi calculatoare, maşini superbe, telefoane super eficiente, dar pe plan uman ce aveţi? Războaiele cumva nu mai există? Actele teroriste au dispărut? De ce nu folosiţi tehnologia ca să nu mai aveţi inundaţii în case? Creaţi tot felul de jocuri video, filme etc., dar nu salvaţi oamenii care mor de foame. În secolul I, că tot eşti tu prins în perioada asta, lumea făcea filozofie, îşi punea întrebări existenţiste etc. Nu se pun oare aceleaşi întrebări şi în secolul al XXI-lea? Mai mult, unele citate din trecut se repetă cu frecvenţă şi astăzi. Ura dintre oameni poate, în anumite zone ale lumii, este mai mare decât în trecut. Nebunia, graba, fuga după timp, reprezintă un progres? Dacă e tot atât de multă tehnologie în jur care facilitează posibilitatea de a fi rapid în acţiuni, de a ajunge în unele locuri cu viteze uimitoare, atunci de ce oamenii sunt mai grăbiţi ca niciodată? Care este motivul pentru care se produc accidentele de maşini? De ce există încă corupţie cu atâtea aparate tehnologice la dispoziţie care înregistrează fiecare mişcare, fiecare vorbă şi fiecare acţiune a omului? Timpul de asta s-a blocat, pentru că l-aţi grăbit voi. El vă avertizează: “Eu pot reveni, doar sunt veşnic, dar voi, oamenilor, când va fi să vă blocaţi, blocaţi veţi rămâne”.

Bine, călătorule, te-am salutat, trebuie să fug să ajut la reinstaurarea timpului. Ai grijă, tu poţi schimba ceva în lumea secolului al XXI-lea. Poate dacă îţi aduni forţele împreună cu alţii de soiul tău, veţi face fericit timpul. De fapt, când veţi acţiona corect, cu siguranţă că va fi alături de voi!

Unde mai puteţi comenta în afară de acest blog? Pe adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Advertisements