Drumul

– Pleci acum?

– Da. Nu mai pot aştepta prea mult.

– Te vei mai întoarce?

– Desigur. De fapt, voi fi mereu aici. Plecarea mea va fi scurtă. Voi reveni cât mai repede posibil.

– Te voi aştepta atunci.

– Mulţumesc. Ne revedem în curând.

Şi aşa a plecat… Nimeni nu a ştiut cum de a avut forţa să pornească pe drumul acela. Cu toate că i s-a spus că pe acesta foarte mulţi oameni s-au rătăcit, nu au mai putut să se întoarcă de unde au plecat. Dar dacă i-a plăcut foarte mult drumul, atunci pe această cale s-a hotărât să se îndrepte. În fiecare zi se gândea, în fiecare clipă se pregătea şi în orice moment era gata să zboare. S-a întâmplat ca într-o zi acest lucru chiar să nu mai sufere întârziere… A zburat, a fugit, a învăţat, a lucrat, într-un cuvânt a făcut cunoştinţă pentru prima dată cu propria lui persoană.

De câţiva ani încoace acest om tot exprima dorinţa să umble, să fie prezent peste tot, să cunoască ce voia să cunoască şi, mai mult decât orice, să meargă pe drumul său îndrăgit.

A promis că se va întoarce şi ş-a ţinut de cuvânt. Numai că s-a întors un om schimbat. Drumul l-a transformat. Şi acum îi duce dorul drumului… Dar se întâmplă acest lucru deoarece nu mai ţine minte că l-a parcurs. Ei, dar nu-i nimic, schimbarea poate a fost binevenită. Un lucru e totuşi cert – drumul nu uită niciodată paşii omului care-l calcă…

Comentariile puteţi să le adresaţi pe acest blog sau la adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Advertisements