Unde poate fi îmbunătăţită România – o ţară preţuită şi admirată

Dacă i s-ar ivi cuiva posibilitatea să privească pământul românesc de sus, sus de tot, aproape sau chiar din spaţiul cosmic nesfârşit unde se află aştrii, atunci ar rămâne cucerit de frumuseţea, armonia şi bogăţia lui.  Orişicum, el poate fi explorat, se poate călători pentru a-i vizita locurile splendide pe care le are de oferit. Ce doreşte pământul românesc în schimb? Ca noi românii să-l protejăm, să avem grijă de pădurile lui, de munţii mândrii şi sănătoşi, de aerul lui proaspăt, de drepturile sale şi nu în ultimul rând să-i ocrotim proprii lui copii… Adică noi, românii.

În prezent pământului nostru natal nu-i prieşte când îi aude pe copiii lui spunând: “Am sperat prea mult de la ţara asta… Plec în altă parte” ; “românii sunt nişte hoţi” ; “românii sunt fricoşi” ; “Nu am niciun viitor în România” ; “Toţi politicienii sunt incapabili, jos cu conducerea statului!” ; “Avem salarii mici pentru că statul ne fură din buzunare” ; “Suntem pierduţi”; “Alte ţări de ce se descurcă şi noi nu?”. Exemplele pot continua însă ideea este aceeaşi: Pesimismul contribuie şi el la situaţiile grele din România.

Ce chestiune interesantăÎn prezent când există şi tineri pe la conducerea statului, când se propun soluţii pentru depăşirea obstacolelor pe care le are de înfruntat orice român, tocmai acum apar din ce în ce mai mulţi “gică contra” care să scoată prin graiul lor tot felul de lozinci cu remarci mizantropice, cu tente vulgare, menite doar să creeze haos, distrageri de atenţie şi încurcătură social-politică.

Ce ciudat… Încă de prin 1990 România este într-o continuă criză pentru că aşa s-a dorit. Delăsarea şi satisfacerea propriilor nevoi au alcătuit factorul prioritar pentru anumite categorii de oameni ce aparţineau domeniului social-politic. Desigur, unii dintre oameni nu prea au ieşit în stradă (cei care ies acum) cu toate că aveau salariile mici, si asta pentru că în schimb aveau anumite privilegii enorme: Puteau să se înţeleagă cu paznicul de la firma la care lucrau  pentru a sustrage câteva materiale de construcţii, existau stimulente financiare “grase” dar ilegale, şansa de a lipsi de la locul de muncă pentru “prelungirea concediului” se crea fără prea mare efort, responsabilităţile de la serviciu puteau sau nu să fie îndeplinite – rar era cineva sancţionat, mita era la ordinea zilei, promovarea în poziţii foarte înalte şi în orice sectoare sociale (politic, universitar, liceal etc.) se producea pe favoruri injuste şi pe anumite criterii de nepotism de-a dreptul parşive. Nu este de mirat că tot felul de agenţii, cum ar fi cea Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) protestează în ceea ce priveşte măsurile adoptate în prezent de guvern. Reprezentanţii, angajaţii şi practic conducerea ANAF erau obişnuiţi cu stimulente nesimţite obţinute nu pe merit, ci pe “păcăleli” sau “şmecherii”. Guvernul astfel este criticat pentru că promovează o atitudine corectă şi nu mai lasă frâu liber uneia “alunecoase” – unde se pot obţine prime şi beneficii materiale mari fără muncă şi fără activităţi concrete. Nu trebuie lăsat să se înţeleagă că prezenta conducere a ţării este extraordinară, dar nu este nici incompetentă aşa cum vor unii să fie. Este o conducere normală aşa cum ar fi trebuit să existe încă din 1990. Dar nu-i aşa… Greu se mai obişnuieşte România cu normalitatea în condiţiile în care unii dintre profesorii universitari, bugetari, politicieni şi “oameni de afaceri” trăiesc într-un festin fabulos zi de zi bazat pe tot felul de viclenii.

Educaţia, ce cuvânt frumos şi atrăgător. Acum, în 2010 se observă clar lucrurile mai puţin dorite care au fost prezente în sistemul educaţional vreme de mai bine de 20 de ani: Tărăgănarea orelor de clasă, lipsa profesorilor de la ore, posibilitatea ca un academician să fie şi rector şi politician cu funcţii înalte obţinând astfel de la români salarii nesimţit de mari, salarii nejustificate, corupţia de la bacalaureat, lipsa de logică în planificarea anumitor activăţi educaţionale, lucrul făcut de mântuială şi multe alte astfel de situaţii. Nu trebuie să ne surprindă când o vedem pe doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru al educaţiei, că se plânge de ceea ce doreşte să facă actualul minister (asigurarea examenelor de la bacalaureat fără ca elevii să mai dea şpăgi profesorilor supraveghetori, faptul ca un rector să nu câştige bani atât din facultate cât şi din politică etc.) pentru că există şansa ca ea să nu mai obţină bani fără muncă. Îi este frică de corectitudine: “Cum mă descurc eu, trebuie chiar să muncesc pentru bani aşa cum fac alţii?” Şi nu este doar situaţia doamnei Andronescu, mulţi profesori, decani şi rectori nu ştiu cum să procedeze ca structura educaţională să nu sufere schimbări.

În aceste condiţii, când vedem că România este asediată de lozinci nejustificate, de propagandă mass-media, când sesizăm că mulţi oameni nu se plâng de fapt că nu au un loc de muncă ci de faptul că nu mai pot să fure, în momentele în care vedem că producătorii de tot felul de lucruri de la noi din ţară mai mult copiază ceea ce văd în străinătate, fie că vorbim de mâncare, haine, muzică sau alte asemenea lucruri consumabile, atunci când observăm că în jurul nostru sunt multe locuri nesigure şi periculoase (câini, mizerie, păduri neprotejate, poliţişti plictisiţi, maniaci ai vitezei, vecini needucaţi şi recalcitranţi, zgomote pe la case, bârfă în exces etc.), atunci când ştim că proprii noştri copii nu pot învăţa pentru că umblă în anturaje nocive sau trăiesc într-un mediu şcolar plin de “elevi periculoşi”…  Ce facem într-o astfel de situaţie? Se pot face multe lucruri, după cum urmează:

Nu este o scuză că nu putem învăţa deoarece nu avem bani, nu este o scuză că nu putem munci pentru că e salariu mic, nu este o scuză să dăm vina mereu pe politicieni. Vrem să scăpăm de situaţia în care suntem? Vrem să ne protejăm pământul românesc? Atunci la treabă. Dacă dorim să avem o conducere a statului capabilă atunci să nu ne mai luăm după alţii şi să o înjurăm ci să o lăsăm să-şi facă treaba. Şi… Dacă vrem să oferim soluţii guvernului o putem face, doar trăim într-un stat de drept unde ne putem exprima idei, ne putem prezenta proiectele sociale. Dacă aspirăm la un mediu curat, atunci putem începe prin a face curăţenie în zona casei noastre, putem recicla, putem să nu mai aruncăm ţigări pe stradă din maşină, avem posibilitatea să participăm la evenimente social-ecologice. Dacă vrem splendoare ne putem vizita ţara. Are atâtea locuri minunate de oferit. Dacă nu am găsit un loc de muncă continuăm să căutăm. Cerem ajutor. Iar în ceea ce priveşte angajatorii, directorii corupţi, nesimţiţi, care profită de munca şi neştiinţa angajaţilor lor dându-le salarii mici pentru a se îmbogăţi ei înşişi, atunci să nu ne fie frică să spunem lucrurilor pe nume.

În final trebuie să recunoaştem: Haideţi să nu ne mai aşteptăm să vină totul la noi. Nu trebuie să ne fie frică sau ruşine să întrebăm, să cerem ajutor, să cercetăm, să ne cerem drepturile sau să spunem nu ştiu atunci când chiar nu ştim. Nu este nevoie să ne dăm loviţi de fiecare dată când avem un eşec. Nu este benefic să stăm să visăm la vremurile bune care au trecut. România la începutul ei a fost recunoscută şi pentru faptul că oamenii ei se pricepeau foarte bine la agricultură, la prelucrarea textilelor, la producerea de diverse bunuri etc. Românii sunt capabili.

Trăiască pământul românesc.

Comentariile le puteţi adresa pe acest blog sau pe adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Advertisements