Atunci când îţi este greu să spui nu.

Participările tale în societate sunt condiţionate de anumite aspecte: Interacţiune, muncă, învăţare şi multe altele. Încă de când ai fost mic ţi-ai dorit să explorezi ceea ce este în jurul tău iar această năzuinţă nu a dispărut nici în prezent… Curiozitatea, implicarea, uimirea, bucuria destăinuirii anumitor fenomene încântătoare şi multe alte asemenea situaţii te-au făcut să-ţi cunoşti propriile trăiri precum să-ţi creezi şi anumite impresii cu privire la trăirile altora. Aceste impresii uneori sunt justificate, alteori mai puţin. Te-ai întrebat adesea de ce te pui tu pe primul loc înaintea altora, care este motivul pentru care faci lucruri doar pentru tine, dar nu de puţine ori te-ai interogat spunând: Mai trăiesc oare şi pentru mine? Sau doar pentru ceilalţi? Oare este bine să fiu atât de filantropic o mare parte din timpul meu de zi cu zi? Nu sunt îndreptat mai mult spre ceilalţi, acest lucru ducând la propria-mi neglijenţă?

Fugind prin timp, îţi dai seama că nu este rău deloc să fii uneori egocentrist şi alteori alocentrist (tendinţa de a fi concentrat asupra intereselor altora), pentru că eşti om şi ai în alcătuirea ta caracteristica de a fi echilibrat. Desigur, există multe momente în viaţa ta când trebuie să te focalizezi doar pe câteva aspecte sociale care îţi afectează într-o anumită măsură şi într-un anumit sens viaţa. Aici poate nu este mereu vina sau meritul tău, ci mai mult a contextului în care te afli. Poate nu poţi să fii în echilibru mereu întrucât ai nevoie din când în când şi de ceva cu adevărat extrem. Ai grijă totuşi ca această din urmă tendinţă să nu depăşească anumite cote. Poţi fi exagerat câteodată, dar cu limite. Şi se ajunge astfel la concluzia: Nu exagera în a fi exagerat!

Sunt situaţii care necesită luarea unei decizii din partea ta. Hotărârile fac parte din existenţa tuturor. Fie că pleci într-o excursie, te căsătoreşti sau divorţezi, pleci pe lună sau stai pe pământ, accepţi sau nu anumite invitaţii din partea unor oameni cu privire la diverse evenimente, participi la manifestări sociale etc., toate acestea necesită atenţia ta pentru a lua o decizie care să fie conformă nevoilor, plăcerilor sau obişnuinţelor tale. Ştii prea bine cum contextele supărătoare sau fericite ţi-au creat o anumită stare de spirit ce te-a împins să alegi anumite lucruri. De acord cu tine, unele dintre alegeri nu au fost foarte bune, le-ai luat în pripă, alteori pur şi simplu erai blocat şi ai lăsat întâmplarea să-şi urmeze cursul firesc… Ce ironie îţi spui, două cuvinte aparent opuse, întâmplător şi firesc. Primul poate fi catalogat ca fiind un element surpriză, un lucru neaşteptat, iar cel de-al doilea denotă cunoaştere, anticipare, normalitate şi nu prezintă vreo situaţie inopinată. Şi totuşi… Ele merg împreună uneori. Dacă stai să analizezi situaţiile vei sesiza că este firesc să existe întâmplări în viaţa ta şi nu este deloc întâmplător ca unele lucruri să fie fireşti (Ce joc de cuvinte drăguţ). Dar, pe lângă toate acestea, ai putut lua decizii cu privire la contexte pentru care te-ai pregătit. Şi ce bine îţi prinde când eşti pregătit pentru un anumit lucru!

Ţi se întâmplă mai mereu să spui da sau nu, nu? Vezi cum ţi se oferă, uneori fără să vrei, o vastă arie de posibilităţi cu privire la ceea ce vrei sau nu să faci. Te duci cu maşina la serviciu sau vei lua bicicleta ca să faci şi ceva sport? Te întâlneşti cu persoana dragă ţie sau preferi să asişti la cursurile de la facultate? Vezi o persoană căzută pe stradă şi mai observi şi că nimeni nu o ajută, mulţimea trecând indiferentă pe stradă, iar în acest caz alegi să suni salvarea sau să treci mai repede în mulţime şi să uiţi de ceea ce ai văzut? Doreşti să înveţi singur un lucru sau în compania unor profesionişti? Vrei să pleci într-o tabără şi să te distrezi cu persoane frumoase şi interesante de care te simţi atras sau să stai să-ţi îndeplineşti obiectivele pe care ţi le-ai propus încă de dinainte de a afla despre respectiva tabără? Pui plăcerea sau obligaţiile pe primul loc? Ai şansa să te întâlneşti cu una dintre două persoane care-ţi plac mult… Pe cine alegi şi pe cine refuzi? Alegi să foloseşti cuvântul vroiam pentru că îţi place mai mult cum sună sau să-l utilizezi pe “voiam” care reprezintă forma corectă din perspectivă gramaticală? (Referitor la asta, în acest articol se foloseşte vroiam). Astfel de întrebări necesită deseori răspunsuri concrete. Uneori nu ai idee cam ce ai dori să alegi, te blochezi sau amâni decizia destul de mult timp. Pe de altă parte, există clipe când spui da sau nu fiind foarte sigur pe tine. Ai anumite principii pe care le cunoşti destul de bine şi care constituie factorul prioritar în momentul în care eşti nevoit să oferi un răspuns.

Nu-i aşa că au fost întrebări în viaţa ta unde ai răspuns cu da fiindcă era o chestiune convenţională, sau nu puteai refuza pentru a nu răni sentimentele sau să nu-ţi strici impresia bună pe care ai făcut-o cuiva? Chiar dacă simţeai că trebuie să spui nu… Ai spus da.

Mai rareori se întâmplă să spui nu dar de fapt să fi vrut să menţionezi “da’. Cu toate că şi astfel de împrejurări  există şi trebuie tratate cu atenţia şi cu grija corespunzătoare.

Într-o altă ordine de idei, care este poziţia ta faţă de contextele în care erai jenat şi nu ai putut refuza un om? Pur şi simplu vedeai cât de pasionat era respectivul om despre ceea ce-ţi prezenta încât ţi s-a părut că un “nu” ar fi fost catastrofal şi nu vroiai să-i strici bucuria. Mai ales când mai era şi teribil de consecvent folosind aceeaşi expresie ce te-a zăpăcit efectiv, şi care era evidenţiată prin : “Nu-i aşa? Nu-i aşa? Nu-i aşa?…”

Dar ce părere ai referitor la situaţiile în care ai fost implicat într-o activitate îndelungată cu anumiţi colegi, prieteni, cunoştinţe, persoane care nu-ţi plăceau etc., iar când mai trebuia să faceţi împreună încă o serie de activităţi de lucru în echipă pur şi simplu doreai să fugi şi să simţi gustul libertăţii, dar nu puteai pentru că urma apoi o serie întreagă de telefoane, e-mailuri, întâlniri în care erau prezente persoanele pe care le-ai părăsit şi care foarte posibil urmau să-şi exprime supărările în condiţiile în care le-ai “rupt aripile extazului…”

De câte ori ai spus da pentru că trebuia şi nu pentru că îţi doreai? E chiar aşa greu să spui nu? Încearcă doar. Gândeşte-te la tine cât şi la ceilalţi. Dacă accepţi doar din convenienţă situaţii care nu-ţi plac nu vei trăi nici tu liniştit iar persoanele cu care vei interacţiona este posibil să fie influenţate negativ de faptul că tu eşti cu ei acolo doar fizic, însă gândurile tale sunt în altă parte. Desigur, poate este un exemplu exagerat, însă este clar că atunci când nu-ţi face plăcere să faci un lucru nu te poţi concentra la capacitate normală…

Trebuie specificat că refuzul face parte din existenţa ta şi uneori este pur şi simplu fermecător. E drept, nu trebuie să înţelegi acum că poţi spune nu la orice lucru de care vrei să fugi. Din timp în timp pur şi simplu trebuie să mai şi vezi cum te comporţi în situaţiile care nu-ţi sunt familiare. Spre exemplu, dacă îţi este frică să lucrezi cu cineva în echipă desigur că este nevoie să te gândeşti că ţi-ar prinde bine o asemenea activitate pentru a îndepărta frica. Şi în acest caz nu vei spune nu activităţii de lucru în echipă, ci vei spune nu spaimei! Nu uita că a refuza nu reprezintă o poziţie radicală. Refuzul trebuie şi el gândit. Astfel apar întrebări precum: Ce refuz? De ce refuz? Pentru cât timp? Acestea sunt doar câteva întrebări… Mai gândeşte-te şi la altele.

Nu uita, nu este dramatic, ci chiar sănătos să mai spui câteodată şi nu! Refuzul este pretutindeni.

Comentariile le puteti adresa pe acest blog sau pe adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com (puteţi specifica mai ales situaţii în care nu aţi putut spune nu)

Advertisements