Comportamentul şefului în faţa subalternului

Relaţiile dintre oameni sunt interesante, uneori monotone, alteori fascinante, în unele cazuri violente, concentrate pe zarvǎ, pe competiţie sau pe jocuri de orgoliu. În societate oamenii au diverse roluri în diverse contexte: Au o familie, au un serviciu, un grup de prieteni, anumite pasiuni, dorinţe, studiazǎ etc. Felul în care decurg astfel de roluri variazǎ în lumea noastrǎ. Sunt roluri care au la baza relatii concentrate pe sisteme de egalitate, altele pe sisteme de autoritate ş.a.m.d.

Din multitudinea de subiecte sociale, în acest articol ne vom concentra asupra relaţiei dintre şef şi subaltern în cadrul locurilor de muncǎ. Astfel, observǎm cum existǎ tipuri de comportamente diferite ale unor oameni diferiţi în ceea ce-i priveşte pe cei care au subalterni în cadrul unei companii/firme. Putem sǎ ne gândim la aceia care îi controleazǎ pe angajaţii lor într-un mod obositor şi stresant. Le controleazǎ modul în care şi-au fǎcut treaba, dacǎ au respectat anumite proceduri, iar dacǎ  se întâmplǎ sǎ  greşeascǎ, angajaţii sunt demotivaţi prin remarci negativiste din partea şefilor.

Pe de altǎ parte existǎ şefi mai puţin intruzivi, mai puţin agresivi, dar care vor ca lucrurile sǎ decurgǎ rapid, fǎrǎ zǎboviri, deoarce timpul este preţios iar producţia trebuie sǎ fie excelentǎ luând în considerare faptul cǎ trǎim într-un mediu concurenţial atât de tenace încat nu putem sǎ le permitem “adversarilor” sǎ fie înainte noastrǎ întrucât asta poate însemna pierderea unor potenţiali clienţi.

Nu lipsesc nici acei şefi care nu prea controleazǎ angajaţii, au un comportament mai dezorganizat, iar firma nefiind verificatǎ într-o manierǎ normalǎ, poate avea de suferit din punct de vedere al profitului.

Existǎ şi şefi profesionişti, care motiveazǎ angajatul tratându-l cu grijǎ, afecţiune şi atenţie. Aceştia când observǎ cǎ un lucru este fǎcut bine de cǎtre un angajat, îi zâmbesc acestuia din urmǎ, îl susţin moral şi îl întreabǎ cum a reuşit sǎ facǎ acel lucru. Iar dacǎ un angajat are o problemǎ de adaptare sau face unele greseli nu înseamnǎ cǎ-i un capǎt de ţarǎ, pur şi simplu i se explicǎ de ce nu a fǎcut bine, i se aratǎ cum se procedeazǎ. Astfel va deveni motivat.

Sunt prezenţi diferiţi şefi, cu diferite comportamente. Uneori conteazǎ foarte mult şi vârsta omului care deţine o firmǎ. De ce? Pentru cǎ la o anumitǎ vârstǎ ai  anumite planuri de viaţǎ, iar la altǎ vârstǎ  acestea se schimba. Unii dintre şefi nu ar trebui sǎ spunǎ mereu cǎ “firma o sǎ se “prǎbuşeascǎ” dacǎ angajatul nu lucreazǎ mai mult şi mai bine”. Uneori subalternul se sperie şi se streseazǎ dacǎ observǎ cǎ în jurul lui este multǎ tensiune şi grabǎ. A grǎbi un angajat nu îl face pe acesta mai eficient. Dacǎ “îi pui sula în coaste”  se va simţi tensionat, anxios şi este posibil sǎ nu dea randamentul dorit. Dacǎ se doreşte mai multǎ productivitate angajatul trebuie sa fie oarecum relaxat. Trebuie sǎ-şi respecte pauzele de masǎ, sǎ vorbeascǎ cu angajatorul despre problemele pe care le întâmpinǎ urmand ca acesta sǎ-i vorbeascǎ angajatului despre strategii prin care si-ar putea îmbunǎtǎţi randamentul.

A vorbi cu angajatul şi a nu-l judeca este o deosebire importantǎ. Când îi spui unui angajat cǎ acesta nu face bine, cǎ trebuie fǎcut aşa şi pe dincolo…. Atunci aceasta este o judecatǎ, nu o comunicare eficienta. În schimb dacǎ situaţia este tratatǎ  cu calm, rǎbdare, tandreţe chiar, atunci totul este posibil sǎ fie în regulǎ. Nu doar în producţie se întâlnesc aspiraţii înalte. Reclamele de publicitate au cǎpǎtat un numǎr impresionant. Acolo se doreşte atragerea de telespectatori. La fel, unele spoturi nu ies deloc bine din cauza faptului cǎ oamenii care lucreazǎ în aces sens sunt concentraţi pe produs sau pe serviciul ce-l furnizeazǎ şi mai puţin pe mesajul în care este prezentat serviciul respectiv.

A nu se exagera. O calmitate extremǎ, o rǎbdare şi o tolerantǎ prea evidentǎ nu aduc nici ele beneficiile dorite. Desigur, acest articol conţine o mare dozǎ de subiectivism însǎ aceste probleme au fost întâlnite în organizaţii de-a lungul timpului. O toleranţǎ exageratǎ îi poate crea unui angajat sentimentul cǎ  serviciul este “a doua lui casǎ”.  Totusi, in casa ta mai poţi amâna unele treburi, însǎ la serviciu trebuie sǎ îndeplineşti anumite obiective în termeni limitǎ.

Unele dintre soluţiile bune pe care le poate adopta şeful cu angajaţii sai este aceea a comunicǎrii directe. Li se cere pǎrerea angajatilor, sunt ascultati, respectati şi valorizati. Toţi suntem oameni, unii dintre noi mai greşesc, alţii mai uitǎ, alţii merg mai încet etc. Poate tocmai din motivul acesta suntem perfecţi, pentru cǎ suntem imperfecţi şi putem sǎ ne adaptǎm şi sǎ ne înţelegem în societate.

Dar nu doar şefii trebuie sǎ poarte o comunicare deschisǎ cu angajaţii lor, ci şi colegii între ei. Nu trebuie sǎ se creeze spirite exagerat de competitive sau sǎ fie invidie. Tot comunicarea rezolvǎ  şi aceasta problemǎ. Chiar dacǎ unii colegi sunt antipatici, ne gândim cum am putea rezolva problema.

Desigur ca se pun multe semne de întrebare, cum ar fi: Bine, bine…. De comunicat putem spune cu toţii cǎ acest lucru e adevǎrat, însǎ cum facilitǎm sau cum comunicǎm propriu-zis? Putem sǎ ne gândim la diverse metode: Chestionare, discuţie la o cafea, la un suc, jocuri de rol. Colegii între ei îşi pot schimba adresele de e-mail, numerele de telefon etc. La astfel de evenimente pot apǎrea şi directorii pentru a sezisa toatǎ lumea cǎ în acea firmǎ existǎ un grup omogen, iar omogenitatea conduce spre eficienţǎ – obiectivul modern al firmelor de astǎzi.

În concluzie, dragi directori de firme, dragi conducǎtori, comunicaţi cu angajaţii, nu-i judecaţi! Desigur, a nu se înţelege cǎ trebuie sǎ fie prezentǎ o comunicarea care sǎ ocupe extraordinar de mult timp. Trebuie sǎ fie discuţii în timpul pauzelor, în timpul liber, uneori câte puţin şi din timpul de lucru, în traininguri etc.

 

Advertisements