Birocraţia, una dintre metodele de control a populaţiei?

Avem de-a face cu ea foarte des, este prezentă, puternică, este consumatoare de timp, energie, productivitate şi resurse. Numele ei este birocraţia. Ce înseamnă?

Birocraţia asigură interpretarea şi aplicarea legilor, a regulamentelor, dispoziţilor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înţelege spiritul.

(http://dexonline.ro/search.php?cuv=birocratia)

Totodată, prin birocraţie se înţelege acea atitudine prin care se exagerează respectarea formalităţilor sau a regulilor scrise.

M-am decis să scriu despre acest subiect, birocaţia, deoarece am trăit câteva experienţe subiective în care am fost sufocat şi mi s-au creat mari neplăceri din cauza influenţei birocratice. Aşa cum am prezentat şi articole în care subiectul acestora era unul de bun simţ, care avea o tendinţă spre lucrurile pozitive, armonioase şi plină de bunăstare, la fel scriu şi despre opusul lui, să-i spun “partea nefastă a vieţii”. Una dintre probleme, din câte văd eu, este că aceste “părţi nefaste” sunt într-un număr înfiorător de mare.

Birocraţia, în viziunea mea, este un mod de a controla populaţia de către persoanele care obţin anumite beneficii de pe urma acesteia. Ca o definiţie personală, o pot numi un ansamblu de “hârţogăraie” prin care oamenilor care au o afacere, lucrează într-o întreprindere, prin care contabilii, administratorii etc., instituţiile unde aceştia lucrează, oamenii care plătesc întreţinerea, gazele, lumina ş.a.m.d., sunt solicitaţi în exces de instituţii precum cea teritorială de muncă pentru a dovedi prin diverse documente într-o manieră ucigător de costisitoare de timp, resurse, energie, productivitate,  că au plătit taxe, salarii, impozite etc. Totodată, pentru a putea plăti gazele, lumina, întreţinerea şi alte necesităţi, oamenilor le ia foarte mult timp pentru a face acest lucru. Stau la cozi incredibil de mari, kilometrice uneori. Pe de altă parte, nu se pot plăti toate taxele aferente unor consumuri pe diverse resurse precum lumina într-un singur loc, trebuie mers în mai multe părţi – lucru care, din nou, duce la epuizare fizică şi psihologică.

Trăim în 2010, cercetătorii în tehnologie se laudă că au creat noi camere video, noi calculatoare, telefoane 3G, mp4, videophon etc., politicienii se laudă că au sisteme bi sau unicamerale, numărul politrucilor creşte, avem moderatori care se dau filosofi, corecţi şi aparent afectaţi de problemele României şi nu numai, precum cei din emisiuni de genul “Realitatea 100%”, avem fete reporteriţe tot mai dezbrăcate, zâne ale televiziunii care au devenit mari scriitoare, studenţi la Harvard, psihologi, internet, cercetători de 20 şi ceva de ani care au găsit un nou fascicul în univers, miniştrii care promit lucruri cu aşa o pasiune şi emoţie în exprimare, de parcă ar putea schimba şi sistemul planetar, însă problemele pe care, cel puţin România le avea acum 20-30-40 de ani, poate şi mai mult, încă persistă, cu toate geniile şi cu toţi zmeii noştri naţionali.

Exemplu: În trecut, înaine de 1990, românii stăteau la cozi kilometrice pentru carne, lapte, chiar şi pâine. Acum, tot românii, stau la cozi la fel de mari în cadrul institutului teritorial de muncă pentru declaraţii, state de salarii, carnete de muncă, stau la rânduri interminabile pentru a se vaccina, stau într-o bolnăvicioasă şi îndelungată aşteptare la medicul de familia şi la câte şi mai câte. Aşadar, s-a schimbat decorul, dar cadrul e acelaşi..

Exemplele pot continua: cozi la alocaţii, pensii… vă las pe voi să vă mai gândiţi – aveţi de unde alege.

Acum doua zile am fost la institutul teritorial de muncă (ITM) pentru a-mi rezolva o situaţie legată de cartea de muncă şi state de salarii, pot spune clar că erau foarte mulţi oameni care aşteptau pentru o semnătură şi o ştampilă minute bune, uneori chiar şi ore. Eu, am aşteptat vreo 15 minute pentru acea semnătură şi ştampilă, după care peste o oră, aproximativ o oră şi jumătate pentru 5 minute cât am stat să-mi rezolv aspectele legate de Cartea de muncă. Nici măcar nu am rezolvat definitiv, trebuie să mă reîntorc săptămâna viitoare.

Birocraţia… implicată într-atâtea procese şi demersuri formale, instituţionale, reglementare şi multe altele.

Pentru demisia unui angajat dintr-o firmă este nevoie de o artilerie de documente precum: Foaia demisionarului, documentul de încetare a activităţii, operarea în cartea de muncă (CM), semnarea şi ştampilarea de către inspectorul la care a fost repartizată firma unde a lucrat angajatul, aşteptarea câteva zile sau săptămâni pentru a lua CM de la inspector (uneori, ce e drept, îţi operează repede, şi se poate lua cartea de muncă chiar în ziua când de duci la inspector să-ţi opereze în ea). Trebuie să treacă şi cele 15 zile etc. Pentru angajare altă bătaie de cap. Suntem fizic în 2010, însă în ce an trăim cu adevărat?

Un bărbat care aştepta cu mine la rând pentru a intra la inspectorul din sectorul unde se aflau firmele pe care le reprezentam, mi-a spus că din iulie 2009 tot aşteaptă să i se rezolvă o problemă cu cartea de muncă. A trecut mai mult de o jumătate de an şi, nimic.

Mă adresez vouă, cititorilor, celor care poate au întâmpinat astfel de probleme, celor care stau la cozi pentru a-şi plăti telefonul, întreţinerea – nemaivorbind că se aşteaptă iarna în frig, oamenilor care merg lunar la ITM – ţineţi minte cum ne ţineau paznicii în frig, iarna, afară!, iar coada era, uneori, de aproape o jumătate de kilometru.- mă adresez cu o cerere: Dacă aveţi idei cum am putea micşora “sufocarea birocratică”, cum putem reduce din numărul de documente, uneori de-a dreptul banale şi nefolositoare, necesare pentru dovada contribuiţiei oamenilor la stat?  Dacă aveţi idei, oricare ar fi ele, trimiteţi-mi-le prin comentarii pe acest blog sau pe adresa de e-mail mihaisilviubotezatu@yahoo.com Le comentăm împreună!

Consider birocraţia o formă de control a populaţiei deoarece aceasta este sufocantă şi consumatore de enegie umană. Cineva are anumite beneficii din faptul că oamenii stau la cozi, pierd timpul ore întregi, ore pe care le-ar putea folosi pentru muncă, relaxare, detensionare etc. Sunt de părere că se încearcă controlul populaţiei şi prin birocraţie întrucât se vrea tocmai o “pierdere productivă” prin asta. Se încearcă o distragere a atenţiei, însă pentru ce anume? Aşa cum am spus, aştept părerile voastre…. Poate vom afla împreună. Cum putem ajuta? Cum putem contribui?

Am auzit că era calculatoarelor ar fi o soluţie. Să depunem actele online, să facem clickuri etc., să ne plătim telefonul, lumina etc. S-ar putea face? Doar se fac atâtea lucruri prin intermediul acestor maşinării inteligente. Alte soluţii care ar fi?

Se controlează populaţia şi prin faptul că se face atât de mare consum de hârtie. Foarte multe acte, foarte multă hârtie pentru câteva amărâte de dovezi de plată. Cineva obţine bani astfel. De ce? Păi simplu. Spre exemplu, agenţiile, instituţiile unde plătim anumite facturi pentru firmele pe care le reprezentăm, ar putea colabora cu ITM pentru a le trimite dovezile noastre de plata (declaraţii, avize etc.), şi astfel nu s-ar mai pierde timpul oamenilor care se duc lunar pentru a depune acte în genul celor menţionate în paranteză. De ce nu se face? Lene, interes, jale? Eu zic că din interes –  atâta timp cât cineva operează documentele banale pe care noi le trimitem lunar, acela trebuie plătit. Este considerat un serviciu acela de ştampilare, semnare şi aruncare a unor acte în sediile de arhivă prăfuită ale inspecţiei muncii. Bani aruncaţi în buzunarul unor oameni care prestează o activitate de care nu este neapărată nevoie. Dacă instituţiile ar colabora între ele, s-ar câştiga timp, energie, nu s-ar mai consuma atâta hârtie şi nervi.

Totuşi, până găsim metode de rezolvare concrete, atât atitudinea oamenilor cât şi curajul pot face o oarecare diferenţă. Dacă ne apărăm drepturile, dacă spunem instituţiilor de care suntem numulţumiţi ceea ce ne doare, dacă depunem reclamaţii, dacă nu ne ţinem gura aşa cum vor unii, dacă nu mai părem că suntem cei care nu au curajul să protesteze – pentru că, este posibil, ca mai marii statului pe asta să se bazeze, pe lipsa noastră de atitudine, de curaj, de impunere – putem face un salt pozitiv. Am aflat dintr-o sursă informativă că o doamnă a dat în judecată Fiscul şi a câştigat. Numai ştiu în ce ţară. Felicitări, Doamnă! Mult succes! Un exemplu bun pentru a lua atitudine

Închei cu o serie de întrebări? Care ar fi soluţiile? Ce ar trebui să facem? Cineva ne controlează? Cum o face? – prin faptul că ne face să pierdem timpul, în timp ce acel “Cineva” câştigă bani pentru faptul că noi depunem hârtii şi aşteptăm în frig? Ar fi o chestiune – suntem controlaţi pentru că altcineva are avantaje financiare.

Numai bine vă urez, succes şi sper să aveţi parte de zâmbete pe buze şi de optimism! Se poate J

Advertisements