Cum ar arăta lumea creată de voi?

În fiecare zi a vieţii noastre, noi, oamenii, suntem implicaţi activ în lumea în care trăim. Care este această lume? Păi este aceea în care ne desfăşurăm activităţile, cea în care mergem la şcoli, facultăţi, familie, distracţie, cea în care primim o educaţie pentru a avea apoi un anumit comportament ghidat de principiile morale şi sociale pe care ni le-a înzestrat societatea unde ne-am născut, prin instrumental principal pe care l-am menţionat mai devreme, şi anume educaţia ce ne-a fost oferită sau impusă în funcţie de situaţie, de familie, şcoală, prieteni ş.a.m.d.

Vreau să ofer şi o definiţie pentru conceptual de “Lume”

Pentru mine lumea este locul în care ne mişcăm, vorbim, lucrăm, învăţăm, iubim, urâm, şi facem toate acele lucruri care ne plac, alteori nu ne plac, alteori le facem pentru că trebuie. Bineînţeles, în acest loc gândim, ne hrănim, avem speranţe, ne înfruntăm sau nu temerile, abordăm prin curaj situaţiile jenante şi grele sau lăsăm capul timid în jos în faţa lor, încercăm să aflăm taine (secrete), mistere, încercăm să avem succese, să uităm eşecurile sau să învăţăm din ele, să ne imaginăm cum ar arăta lumea într-o altă ipostază decât cea actuală. Aceasta pentru mine este o posibilă definiţie a lumii. Pe scurt, pot spune că lumea este viaţa noastră, iar viaţa noastră este alcătuită din lucrurile pe care le-am menţionat mai sus.

M-am gândit zilele acestea în timp ce vorbeam cu sora mea, Laura, cum ar arăta lumea ce mă înconjoară dacă aş avea posibilitatea să o creez sau să o modelez în funcţie de preferinţele mele. Primele idei pe care i le-am transmis surorii mele au fost acestea:

Mi-a trecut prin minte comportamentul de la metrou. În viziunea mea, dacă aş putea crea lumea aş face în aşa fel încât persoanele să vorbească în tren chiar dacă nu se cunosc între ele. Nu neapărat pentru a schimba adrese de contact sau pentru a stabili întâlniri, până la urmă este un pericol acest lucru având în vedere că cei din tren sunt străini unul faţă de celălalt iar asta ar putea conduce la înţelesuri diferite din partea interlocutorilor: Un băiat ar putea spune: Hey, ce e cu fata asta? M-a băgat în seamă, lucru ăsta arată faptul că mă place şi că diseară o duc la mine acasă. Fiecare are percepţii diferite, uneori groaznic de diferite, de aceea ar fi un pericol astfel de discuţii pentru că ar apărea intenţii sau acţiuni din partea unuia sau mai multora dintre străini neplăcute pentru un altul sau alţii.

Totuşi, am spus apoi, că simplele discuţii între străini nu ar strica deloc. Ne-ar mai detensiona din vieţile noastre aglomerate şi, pe lângă asta, ne-am putea informa mai uşor cu ceea ce se întâmplă în societate. Dacă s-ar discuta, aş face apoi un sistem foarte bun de supraveghere al zonei de metrou şi a trenurilor implicit, pentru a putea oferi siguranţă călătorilor. Aşadar, în lumea mea, un străin ar intra într-un tren din metrou ce se îndreaptă spre o anumită direcţie de mers, ar saluta pe toată lumea din trenul respectiv, ar intra şi-un alt străin, şi tot aşa până când ar porni discuţiile între indivizii aflaţi în acel tren, despre politică, viaţă socială, distracţie, despre lume, despre nemurirea sufletului sau dubiul legat de existenţa spiritelor ş.a.m.d.

Apoi, m-am gândit să creez următorul lucru: La fiecare serviciu existent în lumea această, fiecare angajat să fie câte o zi pe lună spre exemplu, şeful firmei sau companie/organizaţiei unde lucrează. Cu alte cuvinte, să se facă schimburi de posturi între membrii unui mediu de lucru pe un anumit interval de timp. Acest lucru, în viziunea mea ar micşora gradul de stres al oamenilor din mediile de lucru, ar lăsa loc creativităţii şi ar promova o viaţă sănătoasă tocmai prin acest spirit inovativ al omului.

M-am gândit şi la sistemul existent în familiile de pretutindeni. Am zis că ar fi superb ca părinţii să continue să le ofere educaţie copiilor lor însă, pe de altă parte, să aibă şi copiii această posibilitate, şi anume să-şi educe părinţii, cel puţin o dată pe lună.

O fată spre exemplu, ar putea să le prezinte părinţilor ei ultimele ştiri legate de modă, de viaţa mondenă, de jocurile distractive, de cum vede ea o viaţă sănătoasă, să propună noi tipuri de educaţie, să le spună ce îi place şi ce nu din comportamentul mamei şi al tatei etc.

Băiatul la fel, ar putea promova o educaţie bazată pe o viaţă sănătoasă prin sport, şi astfel şi-ar scoate părinţii să facă cu el mişcare, să se joace fotbal, tenis, să alerge, să mănânce anumite tipuri de mâncare pentru o anumită perioadă de timp ş.a.m.d.

Apoi, atât părinţii cât şi copiii lor ar putea ţine o evidenţă despre eficienţa educaţiei pe care au oferit-o, ce fel de rezultate s-au obţinut, cele dorite sau nedorite. Şi sunt multe alte idei aici, gândiţi-vă doar!

Mi-au venit în gând şi idei legate de programul nostru de odihnă. Astfel, aş crea următorul lucru: Oamenii să doarmă doar o zi dintre cele şapte existente. Altfel spus, mi-ar plăcea să fie suficientă doar o zi pentru a ne putea odihni complet indiferent de intensitatea activităţilor fizice şi psihice prestate.

O altă sugestie: Politicienii să nu aibă voie să se certe, să se respecte între ei, să nu întrerupă discuţiile altor colegi, să nu ţipe, să nu folosească injurii, să lucreze unit pentru binele întregii lumi! Şi, ţinând cont că mai este nevoie câteodată şi de certuri în vieţile oamenilor pentru a scăpa de frustrări, nervi, stres, pentru a-şi elibera gândurile nocive şi pentru a lăsa drum liber împrospătării minţii, aş propune un loc special unde oamenii să se injure şi să se certe. Un asemenea loc, desigur, ar necesita şi el să fie supravegheat pentru a înlătura eventuale violenţe exagerate ce ar duce la punerea în pericol a vieţilor omeneşti.

O altă părere: În lumea creată de mine, oamenii nu ar avea voie să rănească animalele. Nu ar avea voie să vâneze tigrii, lei, balene, elefanţi, leoparzi, gorile, maimuţe, pinguini şi tot felul de alte animale. Nu ar avea să bată caii, căinii etc. Nici cu grădina zoologică nu sunt de acord. Probabil că aş desfiinţa-o întrucât animalele sunt făcute, pe lângă alte lucruri, să se şi mişte în voie, să alerge cât vor, să facă ce vor. Toată lumea trebuie protejată, iar în această lume există şi animale precum există şi oameni.

Şi, nu în ultimul rând, aş scoate din lumea actuală violurile de toate genurile: sexuale, bătăi corporale, privare de libertate, lipsa educaţiei, discriminările şi alte tipuri de violenţă, de violuri existente.

Cum aş face acest din urmă lucru? Ideile care îmi vin acum în mine sunt legate de tehnologie. Fiecare cetăţean să poarte cu el câte un dispozitiv urmând ca, în momentul în care este agresat, să se poată protejeze punându-l în funcţiune rezultând mijloace eficiente de protecţie precum: Pază, folosirea armelor, crearea unui scut etc.

Alte metode: Mai multă pază, mai multă supraveghere în zonele rău famate şi nu doar acolo, existenţa mai multor psihologi, crearea de lucrări de cercetare despre violenţe pentru a le putea înţelege mai bine sensul lor şi a acţiona în consecinţă pentru eliminarea unor astfel de situaţii neplăcute. Soluţii sunt multe, ne putem gândi împreună!

Această lume a mea nu spun că este doar fantezistă, că nu are şanse de reuşită. Spun că are şanse de succes. Dacă lucrez în acest sens, de ce să nu se îndeplinească. Lucrările de cercetare spre exemplu se pot face şi pot fi apoi trimise sistemelor de protejare a ţării.

Articole pe blog pot scrie; Părerile voastre le iau în considerare; să încerc să comunic în metrou cu străini pot încerca, apoi poate încerca şi altul şi tot aşa.

Partea cu dormitul doar o zi pe săptămână e cam grea, recunosc. Aceasta o las în lumea fanteziilor! Dar e bine că rămâne acolo! Cine ştie, poate îmi dă idei noi, aplicabile în lumea reală, e o sursă bună de inspiraţie!

Ahh… am zis lumea reală… cine ştie care mai e lumea reală? Pot spune că e cea pe care am spus-o în definiţa de la începutul articolului. Recunosc însă, asta e doar părerea mea!

Ca o lecţie de creativitate, încercaţi şi voi să vă gândiţi cum ar arăta o lume a voastră.

Eu plec acum, am o lume de creat!  Încercaţi şi voi! Aştept păreri, idei etc. pe acest blog prin comentarii sau prin mesaje pe adresa de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Numai bine vă urez!

Advertisements