Viaţa uneori un privilegiu, alteori o durere

Viaţa? Ce înseamnǎtate are acest cuvânt care este prezent în gândurile noastre în fiecare moment dacǎ nu conştient, cel puţin inconştient.

Am încercat sǎ obţin astǎzi câteva definiţii ale conceptului de viaţǎ din partea unor colegi de facultate însǎ, reacţia lor a fost oarecum respingǎtoare, nesigurǎ. Chiar m-au privit puţin bizar. De ce s-a întâmplat asta? Pentru cǎ  am încercat sǎ discut despre altceva decât ceea ce se vorbeşte în mod obişnuit. Pentru ca am rupt puţin convenţia socialǎ, de multe ori bolnavǎ şi plicticoasǎ, şi care este transmisibilǎ, şi am încercat sǎ pun întrebǎri de genul: “Care sunt lucrurile care te fac fericit în aceastǎ viaţa?” sau “De ce te fac ele fericit?” şi, pe de altǎ parte, când am oferit şi o definiţie a vieţii, deja am observat cum explicaţiile şi întrebǎrile mele nu aparţin sferei sociale tematice actuale, şi anume discuţiile în vânt precum “Ce a fǎcut bunica de Crǎciun, conversaţii care sunt purtate cu aceeaşi “bisericuţǎ de colegi” creatǎ încǎ de la primele sǎptǎmâni din anul I al facultǎţii, acum trecând deja în anul III, şi comportându-se cu colegii în preajma cǎrora sau cu care nu prea au vorbit, total strǎini şi reci. În fine, societatea actuala promoveazǎ foarte mult individualismul şi inhibiţia, dau şi exemple: Timp petrecut în exces pe messenger, pe Hi5, FaceBook, scuipat seminţe sau mestecând alune cu aşa zişii “prieteni” în faţa blocului bârfind vecinul cu care nu prea au contact, discutând despre emisiunea de-a searǎ de la televizor, despre prietenul lui nu ştiu cine etc.

Nimeni nu spune cǎ nu trebuie sǎ se întâmple şi aşa însǎ, trebuie totuşi desfǎşurat acest tip de programe într-un mod cumpǎtat, ci nu bolnǎvicios şi statornic cum este la ora actualǎ.

Aşadar, când cei pe care i-am intervievat nu au vrut sau nu au putut pe moment sǎ dea o definiţie a vieţii, am dat-o eu şi, la fel, am fost privit puţin ciudat. De ce am fost privit aşa? Pentru cǎ nu am discutat despre ce s-a întâmplat la munte în weekend cu prietenii, unde am fost, la ce m-am uitat la televizor etc.

Definiţia sunǎ cam aşa: Ansamblul de lucruri pe care îl facem în fiecare zi într-un mod repetat, lucruri de care suntem dependenti si lucruri de care ne ataşǎm în mod voit sau nu şi de care ne creǎm tot o dependenţǎ, situaţii sociale pe care încercǎm sǎ le gestionǎm cel mai bine şi, pe lângǎ acestea, satisfacerea nevoilor psihofiziologice, înfruntarea sau neputinţa înfruntǎrii unor situaţii nefavorabile precum şi cugetarea la provenienţa şi soarta omului ca şi concept general, alcǎtuiesc viaţa.

Pe scurt: Pentru unii viaţa este un dar, o bucurie, un avantaj, iar pentru alţii este o corvoadǎ, o nedreptate, un chin.

Am sǎ şi exemplific ultimele rânduri pe care tocmai le-am scris.

Unii dintre noi considerǎ cǎ viaţa lor este un dar sau o bucurie. Este aşa pentru cǎ au o situaţie financiarǎ bunǎ sau pentru cǎ se înţeleg bine în familie, au mulţi prieteni, fac ceea ce le place, alţii spun cǎ viaţa lor este un dar pentru cǎ suferǎ şi, astfel, fac voia lui Dumnezeu etc.

Pe de altǎ parte, unii sunt naivi şi educaţi în aşa fel încât sǎ se mulţumeascǎ cu puţin, mai sunt şi oameni care considerǎ cǎ dacǎ au scǎpat cu viaţǎ dintr-o situaţie dezastruoasǎ sunt norocoşi şi povestesc despre chestia aceasta pentru un interval lung de timp în viaţa lor.

Pentru alţii, viaţa este un avantaj. Avantaj pentru ca au o viaţǎ de succes la nivel profesional sau cǎ au o relaţie de iubire stabilǎ sau cǎ în viaţa lor au reuşit prin incorectitudine, şpǎgi, dezinformǎri, josnicie etc. sǎ se îmbogǎţeascǎ. Existǎ şi cazuri în care cei fǎrǎ scrupule, ticǎloşii, infractorii au pǎrinţi bogaţi sau politicieni ori relaţii avantajoase etc.

Într-o altǎ ordine de idei, existǎ şi oameni care se luptǎ pentru a obţine un avantaj în viaţǎ ori pentru a trǎi una normalǎ. Existǎ persoane cu bun simţ, respectoase, cu intenţii cosociale şi nu antisociale, persoane normale de care societatea are nevoie pentru a se construi sǎnǎtos însǎ, acest gen de oameni nu este ajutat într-un mod consistent şi semnificativ de sistemul social actual şi nici de persoanele din acest sistem. Aceştia fac parte din categoria oamenilor pentru care viaţa este nedreaptǎ.

Sunt ajutaţi, repet, însǎ nu într-un mod prioritar, sunt trecuţi oarecum pe locul doi dupǎ cei corupţi, fǎrǎ scrupule, parşivi care, se pare, deţin locul 1 în privinţa favorurilor.

Colac peste pupǎzǎ, nici mǎcar norocul sau şansa nu sunt de partea celor, hai sǎ le zicem “buni”. Nu, nu este de partea lor. În schimb, mai multe oportunitǎţi parcǎ sunt valorificate de cei corupţi, parşivi, distructivi.

Pentru alţii viaţa este o corvoadǎ sau un chin. Mǎ refer la cei care nu au ce mânca, nu au un acoperiş cǎlduros şi sigur unde sǎ poatǎ dormi, nu au familie, nu au acces la educaţie, sunt priviţi de sus, au anumite handicapuri din naştere, anumite boli etc.

Desigur, viaţa poate deveni un chin chiar dacǎ nu a fost mereu aşa. În momentul în care pleacǎ cineva drag de lângǎ tine, sau în momentul în care eşti abuzat ori neputincios în faţa unei anumite situaţii.

Existǎ oameni a cǎror intimitate a fost invadatǎ şi înlǎturatǎ. Mǎ refer aici la violuri, la rǎzboaie, la certuri, furturi, nerespectarea spaţiului intim etc.

Sǎ luǎm violul spre exemplu. Multe fete şi bǎieţi suferǎ de pe urma violurilor, a bǎtǎilor, şi chiar dacǎ trǎim în 2009 tot nu am reuşit sǎ creǎm un sistem prin care sǎ prevenim astfel de cazuri. Ne dezvoltǎm tehnologic, muzical, artistic, politic etc., însǎ nu reuşim sǎ oprim violurile. Este chiar aşa greu? Pǎrerea mea este cǎ dacǎ am acorda acelaşi interes acestei probleme sociale precum dǎm tehnologiei care este în continuǎ dezvoltare, am putea rezolva aceastǎ situaţie nǎucitoare, nedreaptǎ. Dacǎ cineva care citeşte acest articol are vreo idee despre cum se poate combate într-un mod eficient problema violurilor, vǎ rog sǎ-mi trimiteţi un e-mail la aceastǎ adresǎ: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Putem face ceva, nu suntem neputincioşi în faţa nedreptǎţilor! Dacǎ avem iniţiativǎ şi credinţǎ în capacitǎţile noastre de rezolvare a problemelor, ambiţie, voinţǎ şi dorim sǎ colaborǎm prin lucru în echipǎ pentru cauze pro şi cosociale, atunci putem face acest lucru!

Cei corupţi, parşivi, nemiloşi, cruzi etc. au încredere în ei, nu sunt modeşti şi sunt ambiţioşi şi perseverenţi în a-şi urmǎri scopul, acela de a obţine beneficii personale prin orice mijloace morale sau imorale, corecte sau incorecte. Pe de altǎ parte, lucreazǎ bine în echipǎ, nu se ceartǎ des. Profitǎ de lucrurile pe care noi, oamenii morali le lǎsǎm deoparte sau nu le vedem cum trebuie.

Unii dintre noi, care au capacitǎţi intelectule şi morale deosebite, considerǎ cǎ a fi modest e o calitate şi dǎ dovadǎ de bun simţ şi promoveazǎ civilizaţia! Ei bine, nu e chiar aşa! În societatea actualǎ grǎbitǎ, mult coruptǎ, temǎtoare, aceastǎ trǎsǎtura de viaţǎ adoptatǎ prin educaţie nu este binevenitǎ. Cei intelectuli, respectuoşi, cu intenţii bune pentru societate, trebuie sǎ fie mulţumiţi de ei, sǎ aibǎ iniţiativǎ în a se implica în problemele societǎţii şi, nu în ultimul rând, sǎ nu mai fie aşa modeşti. Ce este al vostru, e al vostru! Nu daţi înapoi, pentru cǎ ipocriţii nu fac acest lucru! Ei asediazǎ valorile sǎnǎtoase omeneşti prin prostie, falsitate, trafic, prost gust etc.

Rǎzboaiele. S-au dat rǎzboaie mondiale, naţionale etc. Pentru ce? Pentru teritoriu, interese financiare, putere etc. În continuare sunt conflicte ce implicǎ utilizarea armantelor, forţei etc. Nu ar trebuie sǎ fie aşa deoarece bunǎstarea unei societǎţi constǎ într-o situaţie fǎrǎ rǎzboaie, fǎrǎ conflicte, astfel încât sǎ fie promovate lucruri mai importante precum: Dezvoltarea culturalǎ, spiritualǎ, socialǎ, educaţionalǎ, vilegiaturisticǎ, vocaţionalǎ, vieţii democratice ş.a.m.d. Rǎzboaiele nu construiesc, ele distrug! Distrug vieţi, speranţe, alianţe, valori, tradiţii, respectul şi alte aspecte demne de apreciat şi promovat.

Haideţi sǎ fim uniţi pentru a rupe convenţia socialǎ!

Nu spun cǎ unele aspecte ale convenţiei sociale nu sunt bune. Unele sunt, recunosc. M-am referit însǎ pe parcursul acestui articol la convenţia socialǎ legatǎ de lipsa de implicare în problemele societǎţii, de subiectele puerile prezente în discuţiile oamenilor, “prea civilizate”, plicticoase, bolnǎvicioase.

Aşadar, viaţa este uneori un privilegiu, alteori o durere

Advertisements