Tinereţea şi bǎtrâneţea

Sǎ fii tânǎr, sǎ ai energia, voinţa şi perseverenţa pentru a rezista cu curaj în faţa dificultǎţii de a trǎi. Sa fii tânǎr şi sǎ te bucuri de ceea ce te înconjoarǎ, pornind de la familie, naturǎ, prieteni, oameni, societate etc.

Sǎ poţi ţine piept cu uşurinţǎ problemelor ce se ivesc pe parcursul vieţii.

Tinereţea face parte din nou ca orice alt lucru care este trecǎtor.

Când eşti copil încerci sǎ-ţi explici fenomenele din jurul tǎu care te afecteazǎ direct sau indirect, înveţi cum le poţi afecta şi tu şi, într-un anume stadiu sǎ realizezi cǎ trǎin într-un mediu unde oamenii se influenţeazǎ reciproc. Pornind de la omul care mǎturǎ strada sau scara blocului şi ne pregǎteşte un pâmǎnt curat pe care putem sǎ mergem cǎtre serviciu, facultate, familie etc. Când vedem curǎţenia din jurul nostru zâmbim, apoi îi influenţǎm pe ceilalţi întrucât observǎ acest gest de mulţumire şi conştient sau inconştient le conferim şi lor o stare de bine. Cu aceastǎ stare de bine ajung oamenii la casele sau profesiile lor şi lucreazǎ eficient, bucuros, lucru care duce la clienţi satisfǎcuţi şi, la rândul lor aceştia din urmǎ vor împrǎştia mulţumirea lor prin cuvinte, comportament, idei, iar acest aspect oferǎ altor oameni sentimentul de optimism, de vitatlitate.

Desigur, influenţa este la un nivel mult mai ridicat şi mult mai explicativ însǎ, ceea ce am vrut sǎ prezint face parte din exemplificarea ilustrativǎ pentru a putea prezenta o idee de bazǎ a ceea ce se întâmplǎ în societatea în care trǎim.

Bineînţeles, influenţa poate cǎpǎta şi conotaţii opuse celor pe care le-am prezentat mai sus.

Faptul cǎ un agajat nu-şi face treaba, cǎ se plânge mereu cǎ e obosit, faptul cǎ angajatorii sau şefii fac presiuni asupra angajaţilor sǎ lucreze suplimentat şi mai eficient, acest lucru împrǎştie pesimismul, frica, teama, durerea. Un angajat care pleacǎ supǎrat de la serviciu deoarece este mereu pus la perete pentru greşelile pe care le-a fǎcut, primind doar reproşuri, iar când face un lucru bun îi zice un “bravo” în fugǎ pentru ca sǎ-i zicǎ apoi cǎ cu o floare nu se face primǎvarǎ, prin urmare acel angajat va pleca frustrat, nemulţumit de sine, nu-l va saluta pe cel care mǎruta scara blocului unde locuieşte, va fi puţin noncomunitav cu familia, iar tristeţea se va tot rǎspândi promovând resemnarea, incapacitatea de a spera, de a funcţiona uman într-un mod normal şi totodatǎ sǎnǎtos.

Îngrijitorul blocului care nu a primit un salut din partea omului supǎrat din pricina mustrǎrilor primate la serviciu, poate nu se va supǎra, e obişnuit sǎ nu primeascǎ atenţie însǎ, pe de altǎ parte, un salut iar fi oferit un zâmbet, un gest de mulţmumire, probabil şi forţǎ de muncǎ.

De ce unii dintre tinerii din zilele noastre nu sunt mulţumiţi de liceul lor, de facultatea lor, de slujba lor şi, poate, într-o anumitǎ proporţie pe care nu am cum sǎ o cunosc momentan, de familia lor.

Am câteva motive pe care doresc sǎ le prezint, acestea sunt: Profesorii nu-şi respectǎ mereu promisiunile, legate de apariţia lor la ore, de respectarea tematicii, de comportamentul insuportabil uneori şi, acest lucru nu se întâmplǎ doar la facultate şi liceu, nu, acest lucru se întâmplǎ şi în şcolile primare şi gimnaziale.

Într-o altǎ ordine de idei, elevii, învǎţǎceii, studenţii sunt şi ei uneori insuportabili. Se bat între ei, se ceartǎ, nu respectǎ anumite reguli de bun simţ etc. Aici intervine educaţia de acasǎ cât şi libertatea exageratǎ pentru timp liber oferitǎ de unele şcoli. Nu spun toate, nu ştiu dacǎ peste tot este aşa, eu pornesc de la un eşantion cu un anumit numǎr de şcoli, licee şi facultǎţi , ci nu cu toate cele existente.

Cei tineri pot oferi celor bǎtrâni o anumitǎ dozǎ de energie şi vitalitate care sǎ-i binedispunǎ.

Aceastǎ situaţie se poate efectua prin optimism, încredere, bunǎvoinţǎ, iniţiativǎ, prin a spune dacǎ observǎm un lucru incorect, illicit sau imoral fǎrǎ sǎ ne fie fricǎ cǎ deranjǎm pe cel de lângǎ noi care face un lucru incorect. Spre exemplu, putem începe, noi, tinerii, prin a nu mai copia la examene, prin a ne putea concentra sǎ scriem şi ceea ce ştim şi sǎ nu mai fim disperaţi pentru note bune, favoruri etc.

Unii dintre profesorii de la facultatea la care activez ca student, şi anume Psihologia din cadrul Universitǎţii “Titu Maiorescu” Bucureşti, au spus cǎ apreciazǎ într-o manierǎ semnificativǎ ideile exprimate de noi prin intermediul unei lucrǎri. Nu trebuie sǎ spunem sau sǎ scriem cuvânt cu cuvânt din cǎrţile de pe care studiem. O sǎ copiem toatǎ viaţa…

Ce e drept, uneori este de-a dreptul înspâimǎntǎtor sǎ faci un lucru corect, sau sǎ vorbeşti în faţa unei mulţimi despre un lucru pe care îl consideri bun din punctual tǎu de vedere, dar pe care muţimea nu-l agreazǎ.

Totuşi, sentimentul dreptǎţii este mult mai satisfǎcǎtor decât multe alte lucruri din viaţa noastrǎ. Încercaţi!

Observ mereu studenţi timizi, care nu pot vorbi în faţa unei clase cu toate cǎ au o anumitǎ vârstǎ. Observ oameni în vârstǎ, care sunt la a doua facultate şi care tot copiazǎ pe nesimţite.

Educaţia este un pilon important pentru desfǎşurarea într-un anumit mod corect sau incorect al omului dar, trebuie sǎ fim conştienţi cǎ existǎ şi putere de învǎţare, de voinţǎ care pot oferi situaţii de care avem nevoi în societatea de azi. Consider cǎ nu trebuie sǎ ne schimbǎm, în opinia mea ar trebui sǎ îmbinǎm ceea ce avem în viaţa noastra într-un mod creative, constructiv. Cine ştie, poate lucrul pe care îl considerǎm dǎunǎtor şi nefolositor, sǎ fie un instrument ajutǎtorîn combinaţie cu alt instrument nou, eficient, pe care îl considerǎm folositor. Uneori, chiar şi din douǎ lucrui mai puţin acceptate, mai puţin utilizate se poate obţine un lucru folositor, util.

Vreau sǎ dau şi cel puţin un exemplu, pentru a ilustra ceea ce tocmai am spus mai sus. Acum mǎ gândesc la acel exemplu….

Da! Gata! Mi-a venit în minte. Ia imaginaţi-vǎ cum ar fi ca Mircea Geoana, Crin Antonescu, Traian Bǎsescu, Emil Boc şi întregul sistem politic sǎ nu se mai certe, şi sǎ lucreze împreunǎ! Sǎ-şi uneascǎ ideile, planurile, bunul simţ pe care spun cǎ-l au faţǎ de cetǎţenii României! În loc sǎ fie pe poziţii diferite, mai bine ar lucra împreuna! Noi, cetǎţenii, dacǎ vedem astfel de conflicte, cum vom reacţiona comportamental având în vedere ceea ce am susţinut şi menţionat mai sus în cadrul aspectelor legate de influenţa reciprocǎ între oameni? Nu am sǎ rǎspund eu, vǎ las pe voi. La fel, dupǎ cum bine ştiţi puteţi posta mesaje şi pe blog sau şi pe adresa mea personalǎ de e-mail: mihaisilviubotezatu@yahoo.com

Alt exemplu, puţin mai clar din punct de vedere ilustrativ:

Bǎtrânii, îi luǎm pe aceştia. Mulţi dintre bǎtrâni nu mai fac nimic nici pentru ei, nici pentru societate. Alţii nu pot într-adevǎr sǎ facǎ nimic din cauza condiţiilor, uneori, psihofiziologie (luate individual sau împreunǎ), alţii stau degeaba pentru cǎ, deşi sunt în stare sǎ aibǎ o activitate de lucru sau de relaxare, nu ştiu ce anume ce sǎ facǎ.

Iar noi, tinerii, putem transorma aceastǎ inactivitae într-o activitate prestatǎ de bǎtrânii care sunt capabili sǎ facǎ acest lucru, spre exemplu, tricoşând, fǎcând sport în plac, fâcând opinci, aşa cum mai fac unele femei bǎtrâne la ţarǎ, spunând poveşti copiilor, putând chiar sǎ se deghizeze în vreun personaj favorizat de copii, iar exemplele pot continua.

La c ear ajuta ceea ce am spus? Pǎi, haideţi sǎ le luǎm pe rând. Tricotatul – acest lucru ar putea fi folosit la targuri ţǎrǎneşti într-un mediu atât rural cât şi urban. Oferirea tricourilor, bluzelor ş.a.ş.m.d tinerilor la un preţ rezonabil.

Sportul – Dacǎ bǎtrânii capabili sǎ facǎ sport, vor face acest lucru, se vor simţii mai energici, stǎpâni pe corpurile lor şi, nu în ultimul rând… bǎtrânii de gen masculin le-ar face fericite pe soţiile lor… ştiu ele de ce.

La fel şi cu poveştile spuse de bǎtrâni, acestea pot oferi bucuria copiilor. Toate aceste lucruri, pe lângǎ producţia socialǎ, duc la o influenţare reciprocǎ sǎnǎtoasǎ între oameni, normalǎ.

Tinereţea şi bǎtrâneţea au un consens, o legǎturǎ puternicǎ. Depinde şi de noi, nu doar de divinitate (depinde în ce credeţi: Dumnezeu, spirite, energii, yoga etc.), nu doar de naturǎ, nu doar de timp, ci şi de noi sǎ facem o legǎturǎ pozitivǎ, stabilǎ şi puternicǎ în aceste  douǎ entitǎţi: Tinereţea şi bǎtrâneţea.

Advertisements