Politica în România

O searǎ destul de frumoasǎ. Am ajuns acasǎ de la facultate, am vorbit cu câţiva amici şi, acum, m-am decis sǎ scriu despre “Politica în România” din urmǎtorul motiv: I-am sugerat surorii mele sǎ aleagǎ în 10 secunde un subiect pe care l-ar aborda în vederea redactǎrii unui articol urmând totuşi ca ea sǎ menţioneze doar subiectul şi eu sǎ mǎ ocup de articol propriu-zis. Printre alte douǎ subiecte, l-a propus şi pe acesta despre care scriu acum. Aşadar, sǎ începem.

S-au terminat alegerile, avem un nou preşedinte, şi anume pe cel care a lucrat în slujba poporului în ultimii cinci ani la Palatul Cotroceni, Traian Bǎsescu.

Sunt mulţumit pentru cǎ nu s-a schimbat preşedintele întrucât am câteva principii dupǎ care mǎ ghidez la nivel politic,  principii care, consider cǎ aparţin şi altor români, iar acestea au fost încǎlcate fǎrǎ scrupule de cǎtre reprezentanţii PSD şi acoliţii acestora.

O sǎ iau acum fiecare criteriu în parte şi o sǎ încerc sǎ-l conturez cât mai bine pentru a mǎ putea exprima pe înţelesul tuturor.

În primul rând sunt mulţumit pentru cǎ a rǎmas în fruntea ţǎrii un preşedinte care, deşi nu a strǎlucit politic aşa cum se dorea, a reuşit sǎ-şi îndeplineascǎ anumite scopuri propuse în mandatul prezidenţial de cinci ani de zile, şi anume: a redus din corupţia prezentǎ în România, nu pe toatǎ într-adevǎr, însǎ mǎcar unele fraude precum cele din mediul privat de afaceri au început sǎ se micşoreze; A încercat sǎ creeze un guvern stabil şi, momentan, cu Emil Boc premier consider cǎ este o stabilitate în ceea ce priveşte competenţa politicǎ şi, pe lângǎ acest lucru, în campanile electorale, Traian Bǎsescu nu a apelat la tot felul de tertipuri pentru a convinge populaţia sǎ-l voteze.

Principiile dupǎ care spuneam cǎ mǎ ghidez în ceea ce priveşte domeniul politic, se împart în douǎ cateogrii: morale şi legislative. Uneori, aceste douǎ categorii interacţioneazǎ între ele, chiar “se ajutǎ”, alteori însǎ, parcǎ ar fi douǎ categorii strǎine. Acum voi şi ilustra ceea ce tocmai am spus.

Cele douǎ principii au fost încǎlcate grav de cǎtre reprezentanţii PSD şi aliaţii sǎi. Prin aliaţi referindu-mǎ la alte partide politice, oameni din presǎ, televiziuni, şi unii dintre cetǎţeni.

Primul principiu, cel moral, a suferit în ceea ce priveşte informarea populaţiei române, prezentarea cazurilor în mod real şi respectul faţǎ de alţi oameni. Eu prin moralism la nivel politic înţelegând corectitudine şi adevǎr cuprins în discursurile publice ale oamenilor politici cât şi faţǎ de colegii din domeniul politic cu care, uneori, sunt în competiţie pentru o poziţie precum cea de preşedinte al României.

Aşadar, dezinformarea de la televizor, trucajele realizate, bǎdǎrǎnia exprimatǎ, limbajul ipocrit, comportamentul josnic, feţele jurnaliştilor şi moderatorilor precum şi a unor analişti politici, redactori de ziare, directori etc. aparent grijulii pentru poporul român în vederea influenţǎrii acestora într-o singurǎ direcţie: Alegerea ipocritului de Mircea Geoanǎ ca preşedinte al ţǎrii, duc la încǎlcarea principiului moral. De ce ipocrit? Pentru cǎ a apelat la mijloace de manipulare sentimentalǎ în primul rând. În multe dintre emisiunile la care a participiat în perioada campaniei electorale prezidenţiale, atât în turul I cât şi în turul II, Geoanǎ a venit cu toatǎ familia, soţie şi copii şi, a îndrǎznit sǎ spunǎ cǎ “I se rupe inima ca fiecǎrui alt român când ştie cǎ urmeaza plecarea copiilor lui în strǎinǎtate la facultate.” A vrut sǎ-şi atragǎ votanţi de partea sa prin mijloace pe care eu le denumesc psihologic-sentimentaliste.

Alt aspect din principul moral care a fost încǎlcat este prezenţa reproşurilor excesive aduse de cǎtre “cavalerul Mircea”, lui Bǎsescu, reproşuri repetate în genul: “Bǎsescu nu a fǎcut nimic cinci ani de zile,  Bǎsescu nu a fǎcut nimic cinci ani de zile, Bǎsescu nu a fǎcut nimic cinci ani de zile, Bǎsescu nu a fǎcut nimic cinci ani de zile, Bǎsescu nu a fǎcut nimic cinci ani de zile”… Şi tot aşa. Parcǎ era un robot. Şi, la drept vorbind, dacǎ Bǎsescu chiar nu a fǎcut nimic, e doar vina lui? Geoanǎ, Crin Antonescu, Iliescu, Tǎriceanu etc. nu ai nicio vinǎ? Eu cred ca au, şi exemplific: Conflictele purtate cu Bǎsescu de-a lungul celor cinci ani de zile. În loc sǎ se comporte ca oameni adulţi, s-au certat toţi între ei (aici îl învinovǎţesc şi pe Bǎse), de parcǎ ar fi venit sfârşitul lumii.

Conflictele, neînţelegerile nu sunt doar ale lui Traian Bǎsescu, sau nu sunt create doar de cǎtre el, şi celelalte persoane din domeniul politic au rolul lor în crearea şi susţinerea acestor conflicte care duc, într-o anumitǎ mǎsurǎ, spre neîndeplinirea anumitor obiective legate de buna funcţionare a legilor şi principiilor româneşti.

Pentru fraudarea moralitǎţii de cǎtre televiziunile Realitatea TV, Antena 1,2,3… 1000, TVR-ul, Realitatea FM, cetǎţenii neocomunişti, moderatorii şi jurnaliştii grosolani precum Mircea Badea, Gǎdea, Gabriela Firea, Cristian Tudor Popescu, Ursu, Tatulici, Robert Turcescu etc. , aceştia primesc nota 0 la purtare atât din partea mea cât şi din partea altor români care împǎrtǎşesc aceleaşi sentimente ca şi mine.

Al doilea principiu, legislaţia.

Pincipiul legistativ înseamnǎ, cel puţin în viziunea mea, respectarea legii intr-un anumit tip de activitate. Iau cazul nostru, alegerile prezidenţiale.

În mod flagrant, acest principiu a fost încǎlcat  tot de cǎtre cei menţionaţi mai sus. Prezentarea unor statistici finale de la vot (exit-polurilor) înainte de ora 21:00 cum era stabilit, prezentarea unor date false, crearea de campanii electorale la televizor în timpul votǎrii, filmuleţul trucat cu Traian Bǎsescu când lovea un copil, acceptul moderatorilor ca personaje precum Vadim Tudor sǎ înjure şi sǎ împrǎştie vorbe murdare atât lui Bǎsescu cât şi altor persoane politice, toate acestea sunt încǎlcǎri ale legii. Sper ca sancţiunile  sǎ fie aplicate în justiţie acestor factori nocivi pentru populaţie, factori care sunt alcǎtuiţi din oameni, televiziuni, bogǎtaşii care deţin aceste televiziuni şi ziare, unii dintre cetǎţeni etc.

Politica în România, în prezent, este una a conflictelor dintre politicieni. Este crizǎ economicǎ într-adevǎr, însǎ, din punctual meu de vedere, este mai mult crizǎ politicǎ deoarece orgoliile politicienilor sunt imense. Aşa au fost şi când nu era crizǎ economicǎ, aşa sunt şi acum. Dorinţa de a-l ironiza pe colegul tǎu persistǎ în sistemul politic românesc. Dacǎ politicienii ar fi mai uniţi între ei probabil cǎ s-ar câştiga timp pentru a-şi îndrepta eforturile cǎtre proiectele sociale româneşti. România are nevoie de relaxare, de stabilitate, de sigurantǎ. Copiii, tinerii, bǎtrǎnii, oamenii în general, trebuie sǎ vadǎ cǎ sunt pe mâini bune. Dacǎ cei pe care i-am ales se înteleg între ei, cetǎţenii de ce nu s-ar înţelege? Dacǎ Geoanǎ şi Bǎsescu s-ar uni pentru a face proiecte împreunǎ şi nu individual, asta nu ar însemna eficienţǎ? Dacǎ Crin Antonescu, dacǎ Geoanǎ nu ar fi aşa de disperaţi sǎ cǎştige preşedenţia ţǎrii, ci ar vrea sǎ lucreze împreunǎ cu ceilalţi politicieni, ce s-ar întâmpla? Dacǎ politicienii s-ar întâlni la guvern ca între prieteni şi profesionişti în acelaşi timp, ce s-ar întâmpla?

Cu toţii vrem sǎ avem posibilitatea de a alege, de ce sǎ nu alegem ceea ce ne face nouǎ bine?

Politica româneascǎ are nevoie de stabilitate, nu de conflicte!

Advertisements