Alegerile electorale 2009

Este o orǎ cam târzie, dar plǎcutǎ pentru un asemena articol. Voi încerca sǎ prezint o scurtǎ expunere referitoare la alegerile prezidenţiale din acest an, 2009.

Alegerile ne vor permite nouǎ, românilor, posibilitatea de a ne alege viitorul preşedinte al României. Pe fondul subiectului legat de aceste alegeri vreau sǎ remarc atitudinea pe care o au unii români faţǎ de procesul votǎrii şi cum aceasta influenţeazǎ rezultatul reflectat la final de campanie electoralǎ. Atitudinea despre care vorbeam, în opinia mea, se împarte în patru categorii, pe care le voi şi prezenta.

1. Cei care sunt indiferenţi. – Aceştia nu sunt interesaţi de domeniul politic, sau nu vor sǎ  se implice pentru cǎ, în viziunea lor, nu are rost şi este o pierdere de timp. Tot în aceastǎ categorie intrǎ  foarte mulţi tineri care habar nu au cǎ  se ţin alegerile prezidenţiale sau, pe de altǎ parte, nu vor sǎ-şi consume timpul cu o astfel de activitate pe care nu o înţeleg sau o considerǎ  lipsitǎ  de distracţie.

2. Cei care spun cǎ nu vor merge la vot, pentru cǎ toţi politicienii sunt corupţi.  – În cadrul acestei categorii intrǎ  cei care nu reţin în minte decât lucrurile negative prezentate în mass-media şi presǎ  despre politicieni şi, dintr-un alt unghi de vedere, nici nu sunt bine informaţi cu referire la sistemul politic. Aici intervine o întrebare:  De ce nu sunt bine informaţi? Un rǎspuns la aceastǎ  întrebare ar putea fi dat de faptul cǎ, politicile actuale din România nu au puterea de a-i atrage, sau de a le oferi lucruri şi situaţii noi, spre exemplu feţe noi în politicǎ, mai mulţi tineri, ci nu doar aceiaşi oameni care ne reprezintǎ la nivel social-politicǎ de peste 20 de ani de zile.

Vina celor care nu vor merge la vot este lipsa lor de iniţiativǎ. Fiecare opinie exprimatǎ  conteazǎ  şi, totodatǎ, având în vedere cǎ trǎim într-o lume unde ne influenţǎm reciproc de la cele mai mici lucruri, precum un gest sau un zâmbet, pânǎ la lucruri ce ţin de supravieţuire, putem spune cǎ  fiecare dintre noi, oamenii, avem grijǎ  unii de alţii prin decizii, discuţii, acţiuni, fenomene etc. Aşadar, puteţi veni la vot?

3. Cei care nu pot merge la vot. Aici intrǎ  persoanele care au o vârstǎ  foarte înaintatǎ  sau persoane care au probleme fizice şi, desigur, cei care nu au dreptul sǎ  voteze, cei care nu au buletine de identitate, cei care locuiesc pe strǎzi şi nu au acte etc. Aceastǎ categorie a existat dintotdeauna însǎ, cel puţin pentru celelalte douǎ  categorii consider cǎ  se poate face mai mult pentru a le putea convinge sǎ  mearga la vot.

La şcoalǎ, spre exemplu, se poate vorbi mai mult din partea profesorilor despre importanţa alegerilor sau, desigur, se pot face ore de implicare socialǎ activǎ  a cetǎţeanului în societate. Organizaţiile studenţeşti ar putea crea proiecte pentru promovarea votului. Aşa cum sunt proiecte legate de problema discriminǎrii romilor, aşa se pot face şi proiecte legate de educaţia votului electoral. Şi soluţii ar fi şi altele, gândiţi-vǎ  doar! Oportunitǎţile sunt în jurul nostru!

4. Cei care merg la vot.  Persoanele care merg la vot contribuie în mod direct la alegerea viitorului preşedinte al României. Interesant de menţionat aici şi, la fel ca şi pânǎ acum, din pǎrerea mea subiectivǎ, pot spune cǎ  s-a creat o tradiţie a celor care merg sa aleagǎ un reprezentant politic. Aşadar, aceia respectǎ o tradiţie pe care şi-au creat-o. Ar mai fi, pe de altǎ parte, cei care sunt interesaţi de politica din ţarǎ, şi doresc sǎ  se implice pentru a vota persoana care, în funcţie de opinia fiecǎruia, este potrivitǎ pentru cârma ţǎrii.

Concluzie: De ce am prezentat aceste categorii? Le-am prezentat pentru cǎ, pe de-o parte, conflictele dintre reprezentaţii nostri politici au contribuit la crearea unor astfel de categorii şi, pe de altǎ parte, din cazua modului în care individului îi este atrasǎ atenţia din domeniul social-politic prin tot felul de medii tehnologice, vilegiaturise, mistice, artistice, electronistice etc.

Şi eu, ca şi mulţi alţii, sunt grav afectat de conflictele politicienilor, sunt conştient cǎ unii dintre aceştia nu îşi pot stǎpâni orgoliile, mândria, trufia, ironia etc. şi, mai mult de atât, acestea sunt puse pe lista prioritǎţilor de cǎtre anumiţi politicieni în defavoarea listei intereselor pentru popor.

Nu cred cǎ  a existat o zi în care sǎ  nu fi citit în presǎ  sau sǎ nu fi vǎzut la televizor, o ironie şi un comportament violent exercitat de un politician cǎtre un altul, nu cred cǎ a existat o saptamana în care sǎ  nu fi fost vorba despre un proiect sau o lege pe care unii politicieni o agreau, alţii nu, şi astfel din nou se ajungea la ceartǎ. Nu cred cǎ  a existat vreo lunǎ  sau an de zile în care sǎ nu fi vǎzut demisii şi redenumiri în funcţii la diverse intervale de timp. Lucrurile acestea sunt reale însǎ, printr-un comportament indiferent, indignat, agresiv  din partea noastrǎ nu putem schimba lucrurile în direcţia doritǎ de noi. Trebuie sǎ avem iniţiativǎ, putem porni cu votul. Un numǎr cât mai mare de votanţi asigurǎ alegeri sigure, stabile, concrete, reprezentative, ceea ce duce la o mai bunǎ organizare la nivel social-politic care ar mai reduce din conflicte, certuri, violenţe etc.

Eu, personal, aş dori sǎ rǎmânǎ la în funcţiune actualul guvern Boc şi, desigur, actualul preşedinte, Traian Bǎsescu.

Spun asta deoarece avem nevoia de continuitate, nu de schimbǎri la fiecare patru-cinci ani. Am început cu Traian, ştie despre proiectele pe care le-a facut, are experienţǎ politicǎ. Nu spun cǎ nu are şi lucruri care nu-mi plac, are, desigur. Consider, totuşi, cǎ  ceilalţi candidaţi sunt toţi ironici, populişti, dramatici, inconsecvenţi, promit cǎ ne vor aduce luna de pe cer. Cum poate, spre exemplu Geoanǎ, sǎ promitǎ  cǎ va ridica clasa sǎracilor din România la nivelul clasei aflate la nivel mediu din perspectiva traiului în România? Acest lucru necesitǎ timp, relaţii internaţionale politice stabile, pe care, preşedintele Traian Bǎsescu le are deja şi, într-o altǎ ordine de idei, experienţǎ. Noi, ca români, nu putem dintr-o datǎ  sǎ  devenim bogaţi sau sǎraci, acest lucru depinde atât de relaţiile politice naţionale cât şi cele internaţionale, adicǎ depindem de alte ţǎri aşa cum, şi altele depind de noi. Însǎ  unii dintre politicieni nu spun lucrul acesta.

Închei cu o întrebare: Am tot schimbat preşedinţi, ce ar fi sǎ continuǎm cu unul pe care deja îl avem?

Advertisements