Imaginea Romilor in România

Una dintre principalele problemele cu care se confruntă  romii din România la ora actuală este aceea că aceştia reprezintă o comunitate defavorizată în mai multe contexte sociale, cele mai importante fiind: Contextul politic, cel economic cât şi cel educaţional. Se va prezenta ce influenţe au aceste contexte asupra imaginii populaţiei rome din România şi cum ar putea romii însăşi să intervină pentru a promova imaginea lor în noi ipostaze care să le evidenţieze tradiţiile, culturile, ideile, simţămintele, contribuţiile sociale şi multe alte aspecte trăite şi integrate în viaţa socială.

Legat de contextul politic-economic şi influenţa sa asupra imaginii romilor trebuie menţionat că aceasta din urmă este slab reprezentată în cadrul domeniului politic. Spre exemplu, există problema romilor legată de faptul că nu-şi pot găsi decât cu greu un loc de muncă, ceea ce duce la apariţia lipsei unui trai decent. Astfel, în situaţia de faţă, cum ar putea acţiona această comunitate defavorizată pentru a-şi prezenta mai bine imaginea la nivel politic şi eventual, cum ar putea să-i determine prin acţiunile ei pe politicieni să acorde o mai mare atenţie populaţiei rome în vederea aplicării unor soluţii concrete şi eficiente? Un răspuns la această întrebare ne era oferit de către ministerul informaţiilor publice din cadrul guvernului României, în anul 2001. Concluzia răspunsului a fost că, este necesară impunerea unei politici de incluziune socială, civică, economică şi politică. Altfel spus, se poate vorbi despre participarea civică, cu şanse egale a romilor într-un sistem democratic, acest lucru reprezentând accesul nediscriminatoriu pentru obţinerea şi practicarea unei slujbe, ceea ce ar duce la un trai decent. Economic, dacă mai mulţi romi ar lucra legal, situaţia s-ar îmbunătăţi în acest sens, întrucât comunitatea lor ar avea mai multă forţa de muncă, mai multă productivitate.

Ce pot face romii pentru a căpăta o mai bună imagine şi totodată o stimă reală în faţa angajatorilor? În primul rând, ar putea să se organizeze şi să-şi facă bulentine de identitate precum şi certificate de naştere. Mulţi dintre ei, nu au asemenea acte. Cine i-ar putea organiza? Un răspuns pentru această întrebare poate veni din partea elitei romilor. Când ne gândim la elită, facem referire la clasa politică conducătoare. Elitele exprimă politica unor comunităţi. De exemplu, elita politică a romilor ar putea să-şi îndrepte strategiile  spre comunităţile cărora le aparţin. Politicile aplicate ar putea organiza populaţia de romi să-şi facă acte de identitate şi certificate de naştere. În cazul în care există lipsuri financiare pentru acest demers, reprezentanţii politici ai romilor ar putea crea un proiect în vederea obţinerii unor fonduri pentru ca cei care nu au acte de identitate să-şi poată permită financiar să şi le facă. Proiectul ar putea fi aprobat de guvernul României sau ar putea obţine fonduri de la Uniunea Europeană în cazul în care este acceptat – iar romii ar obţine partea financiară necesară creării actelor de identitate, ceea ce ar putea duce la o imagine licită a lor în cadrul societăţii. De asemenea, tinerii romi şcolari, liceeni, studenţi, prin intermediul unor cercetări sociale de ordin calitativ/cantitativ, ar putea obţine informaţii cu privire la imaginea populaţiei din care fac parte în societatea românească, le-ar putea analiza, s-ar putea gândi la soluţii, eventual ar putea duce raporturile de cercetare în cadrul instituţiilor politice. Implicarea activă a romilor în cadrul societăţii poate aduce beneficii în perspectiva unei mai bune înţelegeri din partea românilor a vieţii romilor. Implicarea însăşi este o formă bună de promovare a imaginii. Dacă ar există actele de identitate printre toţi membrii comunităţilor defavorizate, adulţii ar putea participa la vot într-un număr mai mare – ceea ce ar însemna o imagine bazată pe contribuţia romilor în societate. O perspectivă eficientă ar fi ca reprezentanţii lor să conclucreze cu guvernul României pentru o schimbare socială instituţionalizată raportată la problemele actuale de imagine cu care se confruntă romii (discriminare, activităţi de supravieţuire ilicite, violenţă, hoţie, murdărie, lipsă de educaţie etc.)

În 2001, guvernul de atunci al României, şi-a asumat responsabilitatea de a rezolva problemele prin care trec romii (lipsa locurilor de muncă, lipsa educaţiei etc.). Atunci a existat un program de guvernare care prevedea îmbunătăţirea acestei situaţii. A existat şi-un document ce cuprindea strategii în acest sens, documentul fiind intitulat: Strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor din România, adoptat prin HG 430/25/04/2001.

Demersurile făcute pentru îmbunătăţire poate nu au îndeplinit în totalitate scopurile pe care trebuia să le îndeplinească, însă aceste demersuri pot fi continuate de reprezentanţii politici ai României actuali în colaborare cu reprezentaţii romilor. Pentru a face mai mult în ceea ce priveşte imaginea acestora din urmă, elita lor trebuie să iasă mai mult în evidenţă, deoarece mulţi dintre cei care au un statut social înalt (cultură, inteligenţă, succese) nu vor să recunoască că fac parte din populaţia Romă. Dar de ce nu vor? Consideră că a fi astfel aduce cu sine mai puţină recunoştinţă din partea românilor, aduce în prim plan ruşinea, vinovăţia? Toate aceste lucruri merită a fi cercetate. Dacă elitele romilor ar ieşi mai mult la iveală, dacă s-ar arăta la faţă cei intelectuali, disciplinaţi, realizaţi, acest lucru probabil că ar aduce plusuri în tabăra imaginii romilor în România.

Contextul educaţional ne oferă câteva date statistice referitoare la anii 2000, mai precis anul 2001. Ministerul informaţiilor publice, în 2001, a prezentat câteva date referitoare la accesul în educaţie al romilor. S-a aflat astfel că doar 50% dintre copii merg la şcoală, iar în ceea ce priveşte nivelul de analfabetism în rândul persoanelor cu vârsta de peste 45 de ani, acesta ajunge la un procentaj de 30%. Aceasta lipsă de educaţie, îmbinată cu tot felul de stereotipuri, de prejudecăţi, duce la un acces scăzut pe piaţa muncii. Excluderea socială, diferenţierea, sărăcia, toţi aceşti factori determină acţiuni de supravieţuire ilicite, care deseori sunt urmate de repercursiuni sociale ce încurajează prejudecăţile românilor despre romi. Comunitatea de romi pentru a diminua  prejudecăţile ce afectează negativ imaginea lor, ar fi de dorit să participe activ în cadrul societăţii alături de societatea civilă. Organizaţiile romilor, liderii acestora, membrii comunităţilor trebuie să se implice şi să colaboreze cu societatea civilă. Se poate acţiona pe palierele administraţiei publice, securităţii sociale de sănătate, justiţie şi ordine publică, economie, educaţie culturală, protecţia copilului, participare civică, comunicare. Astfel de metode s-au aplicat în 2001 şi au avut anumite rezultate, care însă pot fi acum dezvoltate, elaborate pentru a avea o reuşită mai mare.

Pe de altă parte, aşa cum guvernul din 2001 a realizat comisii ministeriale pentru romi, aşa şi romii pot veni cu iniţiative pentru elaborarea unor comisii de educaţie, comisii pentru imaginea lor, comisii pentru promovarea tradiţiilor şi culturilor populaţiei rome. S-au poate doar o singură comisie care să le  cuprindă pe toate cele de mai sus.

Acum, se vor prezenta alte modalităţi prin care romii şi-ar putea promova mai bine imaginea.

O idee ar fi, dacă este posibil acest lucru, ca liderii lor (elita – politicieni, oameni populari, reprezentanţi etc.)  să scoată la iveală care sunt principalele zone de incluziune şi de excluziune a cetăţenilor de origine romă. Se fac cercetări în acest scop, chiar ideea prezentată mai sus a fost un obiectiv într-o cercetare de-ale lui Cosima Rughiniş şi Gábor Fleck, diferenţa fiind aceea că, nu romii scoteau în evidenţă principalele zone de incluziune şi de excluziune a lor, ci însăşi cercetarea avea acest scop. Aşadar, o idee ar fi ca, chiar romii să cerceteze care sunt dificultăţilor lor – având în vedere că este vorba de populaţia lor. Incluziunea şi excluziunea pot fi un început. Iar dacă populaţia română observă că romii încearcă să-şi rezolve problemele, poate nu or să mai fie etichetaţi ca fiind infractori, răufăcători etc.

Un alt posibil avantaj pentru imagine, ar consta în organizarea de către romi a unor tabere sau ateliere de educaţie prin care să fie prezentate programe de igienă (cum să te îngrijeşti, educaţie sexuală, promovarea toleranţei între etnii cât şi respectul reciproc).

Pentru a-şi extine la scară largă imaginea lor,  ar putea organiza şedinţe în comunităţile rome, în şcoli, precum şi cursuri, seminarii, tabere, în care să fie posibil schimbul de experienţe în următorul sens: Să fie aduşi români ce ar urma să fie introduşi într-un program în care să li se ofere accesul la tradiţia romilor (haine, mâncare, dansuri, muzică etc.) La fel şi cu romii – introduşi într-un program pentru prezentarea valorilor româneşti, tradiţiilor, culturilor.

La teatru, romii ce au această putere, să stabilească cu organizatorii teatrului să fie puse piese ce prezintă viaţa ţiganilor – acest eveniment ar prezenta situaţiile exacte ale romilor – şi ar pune sub semnul întrebării prejudecăţile despre romi.

O posibilitate ar mai fi crearea de către romi a unor posturi de radio – în care să nu fie puse doar manele sau muzică ţigănească – ci să se combine muzica cu programe culturale despre romi.

O revistă pentru romi. De ce nu scot romii propria lor revistă? Eventual, în această revistă, pot fi prezentate activităţile principale ale lor, sau pot publica articolele unor studenţi români şi romi, pot prezenta discuţii, idei, strategii cu scop informativ şi de promovare a imaginii. De altfel, pe internet ar putea să crească numărul de situri ce ar aborda problematica romilor. Soluţii sunt!

Magazine în care să se vândă haine tradiţionale, iar la fiecare haină vândută să i se dea cumpărătorului şi-un pliant sau un articol cu principalii lideri de origine romă.

În bibliotecile şcolare, liceale, universitare, să fie prezente articole sau cărţi despre romi.

Să se creeze emisiuni la televizor în care un prezentator rom să aibă coleg un prezentator român.

Un tânăr rom de 25 de ani a spus: „Un om fără şcoală e ca şi cum ar fi un copil fără mamă sau o farfurie de ciorbă fără lingură” (volumul romii. Poveşti de viaţă – lansat de fundaţia Soroş)

Dacă un rom poate spune acest lucru, atunci de ce un altul nu ar putea să spună: “Un om fără şcoală îşi dă seama de lipsurile lui, şi-şi dau seama mai mulţi oameni de lipsurile lor şi vor face în aşa fel încât cei de etnia lor să aibă şcoală pentru a-şi da seama şi de calităţile lor. “

Populaţia romă poate lucra la imaginea lor colaborând cu românii, cu structurile principale ale statului care pot prezenta o imagine clară, reală, ci nu una ambiguă şi plină de prejudecăţi despre romi. Desigur, munca poate începe nu doar de la structurile principale ale statului – munca pentru promovarea unei imagini clare, reale  poate începe între toţi romii şi românii. De la firmele de consultanţă în vederea orientării în carieră, până la licee, facultăţi, şcoli etc. Fiecare idee este binevenită. Ar mai fi de adăugat că, încrederea în sine, încrederea în propriile forţe poate fi conştientizată de către romi şi de către români prin intermediul colaborării.

Autor: Mihai Silviu Botezatu

Bibliografie: 1. Punctaj privind politica guvernului în problema romilor:

http://x.gov.ro/obiective/interetnice/punctaj%20presa.pdf

2. Romii. Poveşti de viaţă

http://www.osf.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=71

3. Fleck, Gábor; Florea, Ioana; Dénes Kiss; Rughiniş, Cosima. Incluziunea şi excluziunea romilor în societatea românească de azi. Bucureşti 2008.

http://www.sper.org.ro/pdf/cercetare/romana/final_reports/Vino_mai_aproape.pdf